O carte besseller şi o piesă de succes, Femeia în Negru a devenit în 2012 un film de succes la nivel mondial, atunci când povestea a fost adusă pe ecrane de casele de producţie Talisman şi Hammer. Simon Oakes, CEO şi preşedinte al Hammer a spus: „Pentru Hammer, Femeia în negru a fost un proiect interesant pentru că noi am vrut să explorăm diferite feluri de horror şi am găsit în acest caz oportunitatea de a combina povestea gotică a lui Susan Hill cu sensibilitatea modernă pe marele ecran”.
Cunoscuţi pentru horror-ul de calitate, Femeia în Negru a fost primul film cu fantome al celor de la Hammer. Fondat în 1934, legendarul studio de film britanic Hammer a oferit filme de mare succes între care Dracula, Frankenstein Created Woman, Aventuri în preistorie, The Vampire Lovers. Mai recent, Hammer a produs filmul apreciat de critici, Nopţi însângerate, o adaptare a extrem de apreciatului film suedez Lat den ratte komma in.
Filmul a fost scris şi regizat de Matt Reeves şi-i are ca protagonişti pe Chloe Moretz şi pe Kodi Smit-McPhee. Alte filme ce merită amintite sunt Inamicul din umbră, în care joacă de două ori laureata Premiului Oscar, Hilary Swank, filmul lăudat de critică Wake Wood, regizat de David Keating şi Cei tăcuţi, cu Jared Harris şi Sam Claflin.
Cu o acţiune care se desfăşoară în secolul al XIX-lea, Femeia în Negru, filmul cu Daniel Radcliffe, povestea clasică cu fantome a lui Susan Hill, despre un avocat pe nume Arthur Kipps şi experienţele sale cumplite în cumplita Casă din Mlaştina Ţiparului a avut încasări de 127 milioane de dolari la nivel mondial. Numai în Marea Britanie, filmul a încasat 21,5 milioane de lire sterline, devenind cel mai de succes film horror britanic al tuturor timpurilor.
Oakes a adăugat: „Suntem încântaţi de succesul filmului, dar am văzut de la bun început Femeia în negru ca fiind mai mult decât un film şi chiar înainte de lansarea filmului am abordat-o pe Susan pentru a face şi o continuare”. Două luni mai târziu, Susan a venit cu ideea, o naraţiune care se reia 40 de ani mai târziu, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Richard Jackson, producătorul, adaugă: „Inspiraţia lui Susan pentru noua poveste s-a născut după ce Susan a văzut o bază aeriană abandonată în estul Angliei, îmbinând elementele vremurilor de război cu viziunea ei legată de Femeia în negru. Ne-a plăcut această naraţiune îndrăzneaţă, care a păstrat doar elementele centrale ale mitului, fantoma şi locul, dar care a evoluat în timp. L-am ales pe Jon Crocker ca scenarist, pentru a adapta noua poveste, pentru că el a reacţionat foarte intens la această idee”.
Armbrust spune: „Filmul este plin de tot felul de spaime, de supranatural şi alte cele. Ultimele 40 de minute te prind de gât şi strâng în permanenţă. Inima îţi stă în loc când Eve trebuie să se întoarcă în casă, la final. E ultimul loc în care am vrea să film, ca public. Tensiunea este incredibilă”.
Îngeri şi demoni – Distribuţia şi personajele
Pentru că niciunul dintre actorii din primul film nu apare în al doilea, pentru acesta a putut fi aleasă o nouă distribuţie, începând cu rolul lui Eve. Cu toate că Harper nu a fost împotriva distribuirii unei vedete, lista de vedete tinere care să joace rolul lui Eve era destul de limitată. Era aproape imposibil să găsească pe cineva care să fie la nivelul lui Daniel Radcliffe.
Oakes a spus: „Am avut norocul şi privilegiul de a-l avea pe Daniel în primul său rol important de după Harry Potter şi el a fost parte integrantă a succesului Femeii în Negru. Cu toate acestea, având în vedere profilul său extraordinar, am vrut să dăm oarecum cu banul şi să distribuim o actriţă relativ necunoscută în sequel”.
Actriţa care a atras în curând atenţia tuturor a fost Phoebe Fox, absolventă care fusese foarte apreciată în rolul Cordeliei în compania lui Jonathan Pryce, în producţia Regele Lear a Teatrului Almeida din Londra. „Sincer, ne-a dat gata, când a venit pentru o probă”, spune Holden. „Imediat, toţi cei implicaţi au devenit atenţi şi şi-au spus că este o persoană specială care va ajunge departe. Am fost încântaţi de ideea de a distribui pe cineva pe care publicul să-l descopere. Este o actriţă extraordinară”.
Jackson a mai adăugat: „În afară de talentul ei evident, determinarea lui Phoebe de a face faţă condiţiilor grele de filmare (cum ar fi aruncatul în mare, în Essex, noaptea, în noiembrie) ne-au ţinut în priză. Ea a jucat minunat, a fost un centru puternic al întregii poveşti”.
Lui Fox nu i-a fost uşor să accepte acest rol. „Mă sperii uşor”, spune ea. „Prima dată când am văzut (pe scenă) Femeia în Negru, la 16 ani, a trebuit să ţin pe cineva de mână”. Apoi s-a uitat plină de curaj la filmul din 2012, pentru a se pregăti pentru rol. „Eram pe la jumătate şi i-am spus cumnatului meu că nu cred că mai este nevoie să văd şi restul. Mi-am făcut o idee despre atmosferă. Nu e nevoie să văd finalul. Iar el mi-a spus că trebuie să văd şi finalul. Aşa că ne-am uitat la tot filmul. Apoi, o prietenă a crezut că e interesant să-mi trimită un DVD cu Activităţi paranormale, prin poştă, adresat Femeii în negru”.
Crescut în estul Angliei, Irvine şi-a petrecut copilăria plimbându-se pe lângă baze aeriene din timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi colecţionează lucruri din război. „Asta e latura mea de tocilar”, râde el. Dar asta l-a convins pe Harper. „La câteva secunde de când am început să vorbesc cu el, am ştiut că este potrivit pentru rol”, spre regizorul. „Cunoştinţele lui despre acea perioadă şi despre piloţi, despre avioane şi despre protocoalele vremii erau minunate. Era cu adevărat fascinat de poveste şi imediat a fost clar că el era omul potrivit pentru acest rol”.
Jackson adaugă: „Jeremy a intrat imediat în rolul ofiţerului de aviaţie şi foarte simplu ne-a arătat felul în care făceau faţă acei tineri aviatori cerinţelor războiului. Nu acesta este centrul poveştii noastre, dar atmosfera din Marea Britanie la acea vreme era foarte importantă pentru noi”.
Când s-a pus problema alegerii copiilor, Harper a lucrat alături de directorul de distribuţie şi de echipa acesteia care a dat probe cu sute de copii. „Sunt copii extraordinari”, spune ea despre cei aleşi. „Sunt foarte naturali”. Evident că ei au intrat în atmosfera potrivită. McCrory spunea în glumă că a redenumit filmul „Copiii sunt ciudaţi”. „De îndată ce începeau să cânte Ring-a-ring Roses, era clar că murea cineva ! În realitate, e o plăcere să lucrezi cu ei”
