Dacă până nu demult producţiile 3D veneau în ritmul de un titlu pe an, eşti, ca şi noi, martorul unei invazii 3D pe marile ecrane ale lumii. În spatele numărului tot mai mare de filme tridimensionale se află, desigur, aspectul financiar: preţul mai mare al proiecţiilor 3D face marile studiouri să ia în braţe noua tehnologie pentru a-şi asigura profituri cât mai mari...
3D-ul este de atât de mult timp printre noi, încât faptul că de-abia în mileniul trei a cunoscut o răspândire atât de mare ar trebui să ne surprindă: primul sistem 3D, în care două filme erau proiectate pe acelaşi ecran, iar spectatorul trebuia să privească printr-un stereoscop pentru ca acestea să se suprapună, a fost patentat încă din anii 1890. În 1900 inventatorul Frederic Eugene Ives patentează camera de luat vederi 3D, rămasă în principiu neschimbată, cu două obiective decalate la câţiva centimetri pentru a oferi iluzia tridimensionalului.
Prima proiecţie 3D la care publicul a plătit pentru a vedea imagini tridimensionale are loc în 1922, în cinematograful hotelului Ambassador din Los Angeles. Este şi prima proiecţie ce utilizează celebrii ochelari bicolori, necesari pentru suprapunerea celor două imagini proiectate simultan.
Noi camere şi noi proiectoare sunt inventate în următoarele decenii, dar 3D-ul devine popular de-abia în anii '50, în timpul aşa numitei "epoci de aur" a tehnologiei. Totul a început cu Bwana Devil, o dramă despre un bărbat care trebuie să ucidă doi lei ce decimează echipele de construire ale primei căi ferate din Uganda. Prezentat cu eticheta "Miracolul perioadei", filmul a avut de câştigat de pe urma noii tehnologii. În 1953 apar Man in the Dark şi House of Wax, ultimul fiind şi prima producţie cu sunet stereo. Horror-ul l-a transformat într-un star pe Vincent Price, sortindu-l unui şir de nenumărate apariţii horror.
SF-urile, westernurile, thrillerele, filmele noir şi ecranizările după Shakespeare, niciun gen nu scăpa de isteria 3D-ului: până şi Alfred Hitchock şi-a filmat cunoscutul Dial M for Murder în acest format, doar că în 1954 preocuparea publicului pentru aceste proiecţii costisitoare se diminuase, iar multe cinematografe renunţaseră la spectacolele 3D, ceea ce face ca thrillerul să fie vizionat 3D (şi cu mare succes!) de-abia în 1980. În această perioadă John Wayne, Rock Hudson, Jane Russell, Rita Hayworth, Dean Martin, Jerry Lewis şi alte staruri ale epocii pot fi văzuţi 3D pe ecranele cinematografelor.
După o perioadă de tăcere, anii '70 cuceresc un nou gen cu tehnologia: filmele pentru adulţi. Este perioada în care apare The Stewardess, o comedie cu scene de sex softcore, care va reuşi, probabil şi datorită 3D-ului, să strângă 27 de milioane de dolari la un buget de doar 100.000 de dolari, devenind cel mai rentabil film 3D al tuturor timpurilor. Apar şi combinaţii de filme xxx şi horror, precum Flesh for Frankenstein.
Parasite, Jaws 3-D, Amityville 3-D şi Spacehunter: Adventures in the Forbidden Zone sunt doar câteva din horror-urile şi SF-urile ce apar la începutul anilor '80, ulterior tehnologia fiind "redescoperită" datorită celor de la IMAX, care aduc noi standarde atât în producţie, cât şi în vizionarea filmelor 3D. Realizarea a numeroase documentar fac compania să-şi doteze ecranele gigant cu proiectoare 3D, atrăgând din nou atenţia asupra tehnologiei.
În 2003 James Cameron realizează Ghosts of the Abyss, un documentar în care explorează epava Titanicului, iar în 2005 apare Aliens of the Deep, un alt succes IMAX. În 2004 vine Polar Express, primul lungmetraj 3D proiectat vreodată pe ecranele IMAX: este posibil ca nebunia să înceapă de aici, căci filmul lui Robert Zemeckis încasează de 14 ori mai mult de pe un ecran 3D decât de pe un ecran 2D. Dacă la jumătatea deceniului trecut se observă un declin în vânzările de bilete 2D, cu totul altfel stau lucrurile la biletele 3D, ceea ce imprimă convingerea că filmele 3D sunt viitorul.
Primele care au beneficiat de realizări în 3D au fost animaţiile: Open Season, The Ant Bully, Monster House şi convertitul The Nightmare Before Christmas au parte de premiere de succes. Lungmetrajele live-action recuperează cu Scar3D (un film pe care l-am văzut şi noi, din păcate), care deschide piaţa de filme la Cannes în 2007. În 2008 vine şi titlul care pentru mulţi spectatori români reprezintă prima întâlnire cu tridimensionalul: Călătorie spre centrul Pământului. Ce a urmat am văzut cu toţii în programele cinematografelor.
Până la sfârşitul anului pregăteşte-te să te întâlneşti de câteva ori cu ochelarii 3D. Mai întâi vine Aventurile lui Tintin: Secretul Licornului, pe 28 octombrie, urmat o săptămână mai târziu de Spy Kids 4D: All the Time in the World. Nemuritorii 3D: Războiul Zeilor se lansează pe 11 noiembrie, iar Arthur Christmas pe 25. Puss in Boots se dezlănţuie pe 2 decembrie, iar pentru Hugo, în care Martin Scorsese îşi arată propria viziune despre filmarea în 3D, şi Happy Feet Two va trebui să aşteptăm anul 2012.

Părerea ta
Spune-ţi părereaTotusi, sunt cateva aspecte de care eu unul sunt nemultumit: 1. pentru tara noastra, sumele cerute de cinematografe pe pretul biletelor 3D este prea mare; 2. daca nu poti face un film cu un 3D de calitate, chiar daca e lipsit de asa zisele efecte 3D, atunci nu-l face; 3. pentru persoanele care poarte ochelari (cum sunt eu; si cred ca mai sunt cateva prin lume) e extrem de incomod sa vezi un film in format 3D.