La data de 7 august 1974 – cu o zi înainte ca Richard Nixon să–şi anunţe demisia din funcţia de preşedinte al Statelor Unite – Philippe Petit, un acrobat francez, i-a surprins pe new-yorkezi cu o traversare la mare înălţime între cele două turnuri gemene ale World Trade Center, care erau aproape complet finisate şi doar parţial ocupate. Pietonii grăbiţi s-au oprit din drumul lor ca să se uite în sus. Ei au văzut imposibilul: un om dansa pe cer, aparent plutind în aer, fără niciun sprijin.
Acum, cu patruzeci de ani mai târziu, Zemeckis – unul dintre cei mai talentaţi regizori de cinema în folosirea tehnologiei pentru redarea unei povestiri emoţionale – îi pune pe spectatori în postura lui Petit. The Walk-Sfidează limitele, un spectacol epic pentru marele ecran, dă spectatorilor ocazia să ajungă acolo unde numai unul dintre oameni a putut ajunge – la etajul 110, suspendat în aer, mergând pe o sârmă între cele două turnuri ale World Trade Center.
Philippe Petit (Joseph Gordon-Levitt) şi mentorul său, Papa Rudy (Ben Kingsley), sunt ajutaţi de către o echipă internaţională fără egal, care depăşeşte toate obstacolele, disensiunile, trădările şi nenumăratele limite pentru a-şi duce la îndeplinire planul lor nebunesc. Robert Zemeckis, regizorul magistral al capodoperelor Forrest Gump, Cast Away, Back to the Future, Polar Express sau Flight, foloseşte din nou o tehnologie revoluţionară pentru a reda o poveste emoţională, centrată pe personaje puternice. Datorită tehnicilor vizuale novatoare şi vrăjitoriei IMAX 3D, The Walk-Sfidează limitele este un film cu adevărat pentru marele ecran, o şansă a spectatorilor de a încerca efectiv senzaţia de a ajunge la nori.
„Când am auzit pentru prima dată povestirea, m-am gândit: ‘Dumnezeule, filmul ăsta trebuie făcut neapărat, iar în al doilea rând, trebuie realizat în 3D,” explică Zemeckis. „Când te uiţi la un acrobat care merge pe sârmă, te uiţi la el de jos în sus, dar nu obţii aceeaşi perspectivă ca şi atunci când ai merge pe sârmă. Filmul nostru urmează povestirea lui Petit, dar în plus, îţi dă şi posibilitatea de a merge alături de Philippe şi de a privi totul din perspectiva 3D, oferindu-ţi un spectacol inedit şi emoţionant”.
Filmul este spectaculos, emoţionant şi palpitant, cu o intrigă care te ţine cu sufletul la gură, în timp ce Petit şi echipa sa realizează imposibilul. „Îmi place că un bărbat – un artist acrobat – reuşeşte o astfel de performanţă”, afirmă Zemeckis. „Fapta în sine este ilegală, periculoasă, dar nu face rău nimănui. De asemenea ea te transportă în altă epocă – în ziua de azi nu mai vezi astfel de lucruri. E aproape ca o fabulă”.
Experienţa e cu totul alta atunci când vezi oraşul desfăşurându-se sub ochii tăi
Nu numai că filmul ne arată cine era el înainte şi cum a ajuns să fie acrobat pe sârmă (copilăria lui, tatăl de împrumut etc.), dar ne arată pentru prima oară şi imagini în mişcare de pe sârmă – nu numai din punctul de vedere al spectatorilor ci şi din cel al lui Petit. „Singurele imagini din timpul traversării sunt nişte fotografii”, explică Joseph Gordon-Levitt, care-l interpretează pe Petit în filmul lui Zemeckis. „Fotografiile sunt incredibile, dar experienţa e cu totul alta atunci când vezi oraşul desfăşurându-se sub ochii tăi. Pentru mine, a fost o experienţă unică să realizez un film în care să ai posibilitatea de a intra în pielea lui Philippe, de a trăi momentul, speranţele, temerile, sau toate imperfecţiunile care până la urmă au făcut totul posibil. Făcându-i pe spectatori părtaşi la întâmplare, aducându-i în preajma personajului principal pentru a vedea totul prin ochiii lui, reprezintă o experienţă cu totul diferită”.
„Aceasta e o întâmplare reală”, spune Zemeckis, „până în cel mai mic detaliu, dar cu o atmosferă de poveste – dintr-un alt timp şi spaţiu – iar eu am vrut să combin realul cu figurativul”.
Din fericire, coordonatorul de efecte vizuale Kevin Baillie s-a implicat încă de la început, în proiectul The Walk- Sfidează limitele. „M-am implicat în proiect încă de acum 6-7 ani” afirmă el. „Robert şi cu mine lucram la A Christmas Carol, dar el a avut această idee grozavă să facem un film despre acrobatul francez care a traversat distanţa dintre cele două turnuri pe sârmă”.
New York-ul anilor 1970, văzut de la sute de metri înălţime, dintre cele două turnuri, care s-au prăbuşit între timp, trebuia să fie creat de la zero
Proiectul era extrem de atrăgător pentru coordonatorul de efecte VFX, datorită provocării imense pe care o reprezenta: New York-ul anilor 1970, văzut de la sute de metri înălţime, dintre cele două turnuri, care s-au prăbuşit între timp, trebuia să fie creat de la zero. „Trebuia să refacem totul, de la holul de intrare din World Trade Center şi până la New York-ul anului 1974. Departamentul de scenografie a trebuit chiar să construiască pe platou o porţiune gigantică din acoperişul unuia dintre turnuri. Era un decor gigantic, nemaiîntâlnit, împresurat de ceaţă, de pe care se putea vedea oraşul, care trebuia creat digital pe baza fotografiilor de epocă. Din păcate, clădirile pe care le arătăm nu mai există, dar ele trebuia să arate 1000% reale şi actuale, pentru că ele reprezintă centrul emoţional al filmului. Abia de curând s-a dezvoltat tehnologia care îţi poate reda astfel de imagini. Iar acest lucru nu e posibil decât în cinematografie. E interesant faptul că am găsit inclusiv oameni care-şi aduc aminte cum se schimbau culorile turnurilor, în funcţie de direcţia din care bătea soarele. Noi vrem să aducem un omagiu acestor clădiri, atât pentru ceea ce reprezintă ele cât şi datorită senzaţionalei acrobaţii a lui Philippe”, recunoaşte Baillie.
În acest fel, The Walk – Sfidează limitele îi transportă pe spectatori într-un moment din trecut când turnurile – sau cel puţin, percepţia noastră despre ele – s-a schimbat. „La început, nimeni nu era încântat de Turnurile gemene. Când erau în construcţie, toţi newyork-ezii considerau că seamănă cu două dulapuri. După ce francezul s-a plimbat între ele, lumea a început să le adore. Căpătaseră o personalitate aparte. Când Philippe Petit a făcut primul pas pe sârmă, ele au devenit dintr-o dată poetice şi s-au transfigurat”.
„Turnurile sunt prezente în film ca două personaje esenţiale”, adaugă Zemeckis. „Acesta este un moment glorios al umanităţii , care a devenit un eveniment important, ce nu poate fi uitat”.
Desigur, filmul n-ar fi fost posibil fără ajutorul lui Philippe Petit însuşi, care mărturiseşte că filmul redă exact întâmplarea reală. „Am văzut multe capodopere semnate de Robert Zemeckis, dar aceasta are o semnificaţie aparte pentru mine, pentru că vorbeşte despre un moment esenţial al vieţii mele”, afirmă Petit. „Trebuie să mărturisesc că am sărit de pe scaun când am văzut filmul, şi asta nu numai pentru traversarea pe sârmă, ci pentru întreaga aventură pe care am retrăit-o acum. Văzând filmul în IMAX 3D, m-am simţit transportat în trecut, în acea zi de august din 1974. Face parte din povestea vieţii mele, pe care o cunosc bine şi căreia îi cunosc finalul – şi totuşi m-am surprins gândind în sinea mea: „Sper că tipii ăştia vor reuşi!” Dacă prin magia acestui film minunat aş putea să mă întorc la cea mai importantă zi din viaţa mea, imaginaţi-vă cum s-ar uita la film milioane de oameni. Pentru prima dată în istoria cinematografului, spectatorii vor fi cu toţii pe sârmă odată cu mine. E un film frumos, iar eu m-am îndrăgostit de el când l-am văzut”.
„Este vorba despre diferenţa dintre un acrobat care se agaţă de o prăjină pentru a trece dincolo şi cineva ca mine care îşi duce viaţa pe celălalt tărâm”
Petit spune că motivul pentru care această povestire devine o sursă universală de inspiraţie, este acela că povestea ne aduce în prim plan un artist care îşi pune tot sufletul în ceea ce face. „Este vorba despre diferenţa dintre un acrobat care se agaţă de o prăjină pentru a trece dincolo şi cineva ca mine care îşi duce viaţa pe celălalt tărâm,” spune el. „Primul dintre ei este uimitor, dar celălalt devine un exemplu pentru ceilalţi. După ce au văzut asta, oamenii mi-au spus: „Îmi dă sentimentul că aş putea şi eu să-mi transform visele în realitate. Aş putea să mişc munţii din loc. Ai putea să înlocuieşti cuvintele ‘acrobat pe sârmă cu altele legate de altă profesie. Este vorba despre drumul în căutarea perfecţiunii, despre atenţia pentru detaliu, respectul pentru meserie –indiferent de meseria pe care o faci, grija pentru modul cum trăieşti”.
Joseph Gordon-Levitt a învăţat să meargă pe sârmă. Nici n-ar fi putut avea un profesor mai bun decât însuşi Philippe Petit. „Am petrecut opt zile pline cu Philippe, lucrând umăr la umăr”, mărturiseşte el. „El a fost generos cu timpul pe care mi l-a dedicat; am lucrat mult împreună. El m-a învăţat pur şi simplu să merg pe sârmă, dar de fapt, m-a învăţat mai mult de atât. Pentru Philippe, să-ţi menţii echilibrul pe sârmă reprezintă o metaforă a întregii sale vieţi şi creaţii.”
Joseph Gordon-Levitt: „Pentru Philippe, să-ţi menţii echilibrul pe sârmă reprezintă o metaforă a întregii sale vieţi şi creaţii”
Gordon-Levitt recunoaşte că Petit i-a împărtăşit sfaturile şi înţelepciunea mersului pe sârmă la mare înălţime. „Înainte de a-l întâlni, când abia îi citisem cărţile şi-i văzusem interviurile, l-am auzit spunând, ‘Eu nu cad niciodată,’ iar la început n-am înţeles sensul corect al acestor cuvinte. M-am gândit: „Câtă aroganţă! Sigur că ar putea cădea!’ Dar apoi, când ne-am cunoscut mai bine, el mi-a explicat ce a vrut să spună. El a spus, ‘prefer să sar, pentru că în felul ăsta iau o decizie personală.’ Nu trebuie să te lupţi să-ţi menţii echilibrul. Dacă ai o problemă, iei o decizie înainte de a fi prea târziu. Fie sari jos pe saltea, fie, dacă eşti la înălţime, te laşi pe vine. Faci ceva, nu te laşi să cazi”.
„Am reuşit să-l învăţ să meargă pe sârmă”, afirmă Petit. „Am făcut şedinţe de pregătire doar cu el, extrem de obositoare, de la 9 dimineaţa la 5 după masa, în fiecare zi. Cu pauze de doar 30 de secunde – aşa mă pregăteam eu. Nu-l lăsam de loc. Am început cu sârma întinsă pe jos, iar la sfârşitul antrenamentelor a ajuns să-şi menţină echilibrul la 2,5 metri înălţime”.
Petit însuşi recunoaşte că în timpul antrenamentelor Gordon-Levitt a învăţat mult mai multe lucruri în afară de mersul pe sârmă. „ Zemeckis mi-a spus ulterior: „Trebuie să-ţi spun un secret. În afară de faptul că Joe a învăţat de la tine cum să meargă pe sârmă, ştii ce a mai făcut în timpul antrenamentelor? El te-a citit pe tine. Ţi-a furat obiceiurile, accentul, nebunia… iar asta se poate vedea în film.’ Şi într-adevăr am văzut-o! Nu am decât laude pentru fidelitatea acestui film”.
Părerea ta
Spune-ţi părerea