În 2014 vedeam pentru prima dată pe marele ecran un raton vorbitor și un copac (mai degrabă nevorbitor) pe post de supereroi- ba - mai mult Gardieni ai Galaxiei. Cât de probabil era să aibă succes astfel de personaje insolite? Vara aceasta, un nou personaj insolit intră în cinematografele noastre, călare pe o... furnică. Ant-Man/Omul-Furnică intră în cinematografele noastre pe 17 iulie. Un interviu cu regizorul filmului, Peyton Reed, realizat ieri de cei de la publicația ScreenRant aduce noi informații despre film.
„Este într-adevăr tipic pentru producţiile Marvel, fără doar şi poate, în tot felul de momente şi inclusiv în ceea ce priveşte umorul. Asta a fost întotdeauna important - să se găsească adevărul şi umorul în fiecare momente”, a declarat regizorul filmului, intervievat de publicația ScreenRant.
Ant-Man surprinde nu doar trecerea ştafetei de la Dr. Hank Pym (Michael Douglas) la Scott Lang (aka Ant-Man, jucat de Paul Rudd), dar este şi o poveste mentor/elev. Înarmat cu o abilitatea extraordinară de a-şi micşora dimensiunea şi de a-şi mări proporţional puterea, escrocul Scott Lang (Paul Rudd) se vede nevoit să îşi accepte latura eroică şi să vină în ajutorul mentorului său, cercetătorul Hank Pym (Michael Douglas), pentru a proteja secretul ce stă în spatele uimitorului costum Ant-Man. În ciuda obstacolelor numeroase şi aproape imposibil de depăşit, Pym şi Lang trebuie să născocească şi să ducă la îndeplinire un plan de succesul căruia depinde viitorul întregii omeniri..
Un erou călare pe o furnică - este credibil sau nu?
Cum spuneam în deschiderea articolului, Gardienii Galaxiei au avut un succes răsunător pe marile ecrane, deși aducea inovaţii riscante, precum ratonul vorbitor sau omul-copac: şi, totuşi, acelea au devenit cele mai de succes personaje ale anului. S-ar putea ca acelaşi lucru să se întâmple, anul acesta, şi cu omul-furnică.
Regizorul Peyton Reed spune, într-un interviu acordat publicației ScreenRant: „Mi-a plăcut ideea că oricine ar putea intra în holul cinematografului şi că acolo ar putea vedea un poster cu Ant-Man, în care Paul ar fi călarea pe o furnică, şi ar putea spune: <<Ei bine, asta arată ridicol. Cum ar putea fi reuşit Ant-Man (Omul Furnică)?>>, iar filmul, odată vizionat, să îi răspundă că da, poate. Îmi place. Îmi place că Ant-Man pare să fie un erou care porneşte cu şanse mici, că toţi se întreabă <<cine este ăsta?...Vreau să spun, chestia cu micşorarea propriului corp este cea mai mare putere a lui Ant-Man, şi totuşi cea mai spectaculoasă este aceea că poate să controleze o armată de furnici ca pe o singură fiinţă. Nu am încercat să coborâm la nivelul furnicii ca individ, pentru că nu am vrut să facem din film ceva în genul lui Antz/Furnicuțe”.
Un nou limbaj pentru filmul de acțiune
Unul dintre lucrurile care chiar vor impresiona în film este acela că echipa de producție a încercat lucruri pe care nu prea le-am mai văzut în filme. Editorul publicației ScreenRant notează că s-a inventat, cu acest film, un nou limbaj al producției de acţiune...
Peyton Reed: „Acesta a fost unul dintre lucrurile cu care nu am făcut compromisuri, pentru că am dorit un film plasat în lumea reală, dar pe care să o trăieşti dintr-o perspectivă diferită, şi nu un film care să propună o ficţiune în genul filmelor Pixar CG. Da, am insistat pe asta şi am zis: <<trebuie să fie real, şi trebuie să găsim moduri în care să ne putem mişca, realistic, în acest mediu>>. Imaginea cu macro-uri este esenţială, pentru că - utilizând lentilele Frazier şi micile Skater-cam - putem ajunge în acele locuri, ca şi cum am recompune digital suprafeţe mici. Legat de lumină, există multe discuţii despre cum ar trebui să fie lumina atunci când protagonistul are o talie mică, ca de
exemplu când am o lumină deasupra şi dacă sunt mic, tot restul pare uriaş. Toate aceste discuţii despre cum lumina şi sunetul şi mişcările trebuie schimbate au fost foarte importante şi am putea discuta asta la nesfârşit, şi chiar am discutat-o scenă cu scenă în termeni de scară. Doar pentru că poţi să stai cu un artist care face un storyboard şi să desenezi un personaj, iar apoi să îl pui într-o scenă normală nu este ok. Scara personajului trebuie corect anticipată pentru fiecare cadru filmat, ceea ce este captivant însă implică şi un număr uriaş de calcule”.
Pe de altă parte, Corey Stoll (Darren Cross/Yellowjacket) poartă un costum motion-capture, care urmează să fie randat în post-producţia digitală a filmului. În film, acest costum este un exoschelet pe care personajul lui Stoll, Darren Cross, a reuşit să îl perfecteze.
Sunt folosite furnici adevărate pentru vreo scenă?
Peyton Reed: „Am folosit furnici adevărate mai ales pentru a da o scară şi pentru probele de focalizare şi lucruri similare, ca să facem probe de lumină, însă grosul filmului a fost creat de la zero”.
Rolul şi logica fizicii în film
Specialiştii de la Marvel au studiat felul în care personajele minuscule sunt afectate, fizic, de schimbările de masă. Rolul şi logica fizicii din film sunt o parte absolut esenţială, „una uriaşă”, a declarat regizorul.
Ce fel de om este Scott Lang
Întrebat cărei tipologii se încadrează protagonistul Scott Lang/Ant-Man - micul cercetaş, băiatul de bani gata, sportivul, banditul - regizorul Reed a declarat pentru publicația mai sus citată: „Ei bine, Scott este genul de tip care a făcut câteva alegeri foarte proaste în viaţă şi care, cred, este încântat să participe la un mare jaf, deşi nu este sigur că vrea să facă asta. El încearcă să schimbe lucrurile şi se chinuie să meargă pe calea care trebuie. Îmi place să cred că este un personaj cu laturi contradictorii şi că, de asemenea, nu are el însuşi superputeri. Este vorba de costum, de tehnologie, şi el însuşi are ezitările lui când intră în această situaţie”.
Genul filmului și influențe
De-a lungul producției filmului, regizorul Peyton Reed s-a referit la Ant-Man ca la un film de aventuri, în discuțiile sale a fost adusă și producția Guardians of the Galaxy şi s-au făcut referiri la Indiana Jones şi Star Wars, ba chiar Bourne Identity. Întrebat ce filme l-au influenţat în realizarea Ant-Man, regizorul a răspuns„Este vorba mai mult de ritm, de ritmul unui film cu un jaf în prim plan. Nu pot să mă gândesc la un film anume, ci la ritmul producției, în special în cea de-a doua jumătate, cu toate comploturile, totul este în structura tipică al unui film de acest gen. Însă, nu unul anume”.
