Îndrăgitul cuplu din Eu cînd vreau să fluier, fluier a revenit pe marele ecran cu aceeaşi chimie prin care ne cucerea anterior, şi ne-a pus într-o nouă situaţie, în care personajul lui Piştereanu nu şi-a mai arătat toate sentimentele pe faţă, ca în Fluier, iar Condeescu a avut mai multă încredere şi dezinvoltură în faţa camerei de filmat. Personajele au trecut prin experienţe intense, iar regizorul Cătălin Mitulescu a jonglat eficient cu tensiunea exterioară, a situaţiilor, şi cu cea interioară. Imaginea a avut o anumită poezie, împăcată, delicata şi stinsă, asemenea porturilor la Dunăre.
Povestea a fost a lui Luca, care se ocupă cu traficul de carne vie. Cucereşte fete, apoi le plasează unei reţele de proxeneţi. Piştereanu şi-a asumat rolul ingrat de a avea un personaj monstru-uman, cu care nu putem empatiza şi pe care nu-l putem îndrăgi. Este ermetic, nu-i putem citi gândurile. Deşi Luca este personajul principal, el a trecut în plan secundar când apare Veli (Condeescu), o eroină construită din scenariu mult mai complex, cu umbre şi lumini, greşeli, naivităţi şi dăruire de sine în numele iubirii.
Părerea ta
Spune-ţi părereasi apropo lasatio mai moale cu reclamele astea iritante
Cand am vazut ca dureaza 3 ore - nici nu l-am privit (ma refer la filmul Aurora)
Principii de viata n-am reusit sa.l privesc
In rest doar cuvinte de lauda. Favoritul de aici e Periferic.
Rau ca nu apreciem si sustinem cinematografia noastra. Ce sa-i faci, asa e in majoritatea tarilor. Rusii au cuvinte de lauda pentru filmele noastre, desi pe ale lor le considera rahat. Si invers... s.a.m.d.
mi-a placut mai mult buna ce faci cred ca din cauza la comedie D