Realizat de Dana Costea-www.cinemagia.ro
R: In lumea noastra cinematografica intilnim tot felul de surprize: regizori care au fost fochisti, regizori – bijutieri sau fosti artisti plastici. Tu cum ai ajuns de la “Geologie” la “Film”?
C.M.:Pentru ca-mi place sa merg pe munte, credeam ca “Geologia” este o poezie. Dar la facultate, totul s-a transformat in ceva foarte concret si am inceput sa ma plictisesc.Gindul cu regia ma urmareste din liceu. Dar pentru meseria asta cred ca trebuie sa ai experienta de viata, asa ca eu nu m-am grabit…
R: Si de la “Geologie” ai plecat in Italia…
C.M.:Am ajuns in Italia din spirit de aventura. Am plecat cu autostopul intr-o toamna, spunindu-mi ca pina in iarna ajung. Am ajuns mai repede... Timp de doi ani si jumatate, cit am stat, am facut mai multe meserii: am taiat iarba pe dealuri, am cules mere, am ajuns chiar sef de sala intr-un restaurant. Eu luam comanda, gateam pizza... Cel mai mult am stat prin nordul Italiei si la Milano. Mi-am facut prieteni si am colindat. La un moment dat am lucrat pentru o mica televiziune catolica. O data pe saptamina filmam si montam pentru ei.Ei m-au ajutat sa-mi gasesc de lucru. Dar pina la urma m-am hotarit sa ma intorc in tara si sa invat sa fac film.
R: In 1995 te-ai intors in tara si ai intrat la “Facultatea de Film”, la Universitatea Ecologista. Cum a fost acolo?
C.M.Studentia mea la Universitatea Ecologista a insemnat asistenta facuta la filmul d.lui Pita, “Omul zilei”. Si cam atit. E drept ca lucrul la film mi-a prins foarte bine si tot cu ocazia asta, am cunoscut citiva oameni deosebiti: Anusavan Salamanian, Ion Oroveanu, Dan Alexandru si bineinteles Dan Pita.
R: Si asa te-ai hotarit sa pleci si sa incerci la Stat.
C.M.:La UNATC am posibilitatea sa fac film pe 35 de milimetri. E foarte bine ca inca se mai poate asta. Cind am intrat aici, nu m-am asteptat sa ma faca ei regizor. Desigur, exista posibilitatea extraordinara de a face film si de a discuta cu profesorii in amanunt despre filme, dar eu cred ca cel mai bine inveti singur, lucrind.
R: Vorbeste-mi despre filmele tale.
C.M.:De fiecare data cind fac un film, ma gindesc la suportul lui (video, pelicula) si la posibilitatile de distribuire. Am facut filme nedifuzabile, la care mi-am luat unele libertati (mai multe) si filme la care stiam de la inceput ca voi avea un public, chiar unul de festival, ca la” Bucuresti-Wien,8:15” Pe acestea din urma am incercat sa le realizez cit mai profesional. Sa fie mici filme in sine, nu exercitii.
R: Stiu ca ai cistigat un premiu de scenariu. Ce rol are scenaristica in viata ta?
C.M.:Pentru mine scenaristica e un hobby. Scriu scenarii atit pentru mine, cit si pentru altii – pentru colegi, adesea.
R: Si acum, pentru ca te-am adus incetisor spre Cannes, spune-mi cum ai fost selectat? Cum ai primit vestea?
C.M.:Ajutat de facultate am trimis o caseta video cu filmul meu la Cannes. Doamna de la “Relatii internationale” era cam neincrezatoare. Mi-a spus ca trimite astfel de casete in fiecare an si ca nu a primit niciodata un raspuns. Spre surpriza tuturor eu am fost instiintat printr-un fax ca filmul meu a fost admis in competitie. De bucurie am desfacut o sticla de sampanie.Acum ma pregatesc sa plec acolo. Voi sta 4 zile.Numai ca am o mare problema:am incercat sa fac rost de un smoking si am aflat ca ma costa 100 000 de lei pe zi ca sa-l inchiriez!
R: Care crezi ca e calea succesului?
Eu tot timpul m-am bazat pe mine!
www.cinemagia.ro
C.M.:Preluarea partiala sau in intregime a materialelor publicate in aceasta pagina este permisa,cu obligativitatea citarii sursei.
Părerea ta
Spune-ţi părerea