Ioan Matei Agapi este un carismatic realizator de documentare din Iaşi, în vârstă de 80 de ani. Are o colecţie de filme de 16 mm care documentează aproape 50 de ani de istorie a României. Fiica lui cea mică, Nora, se hotărăşte să facă un film despre bogata arhivă a tatălui ei şi, în atmosfera neconvenţională a apartamentului lui Ioan, în care locuieşte cu chirie la stat de 40 de ani, tatăl şi fiica încep să vorbească despre trecutul artistic şi politic al lui Ioan. Dar vine ziua când autorităţile îl informează pe bătrân că trebuie să se mute sau va fi evacuat şi documentarul îşi schimbă direcţia.
Documentarul Timebox despre Ioan Matei Agapi va fi lansat în cinematografele din România pe 6 decembrie. Premiera va avea loc la Cinema Elvire Popesco, în prezența regizoarei Nora Agapi și a producătoarei Monica Lăzurean Gorgan, vineri, 6 decembrie, de la ora 18:30.
Filmul a fost premiat în cadrul mai multor festivaluri internaționale, printre care Festivalul Internațional de Film Documentar de la Jilhava unde a luat premiul pentru Cel mai bun film documentar (în competiția „Between the Seas”), TIFF 2019 unde a primit o mențiune specială din partea juriului și Dokufest IDFF, în Kosovo, unde a fost premiat pentru Cel mai bun film (în competiția „Balkan Dox”).
Documentarul, dincolo de implicarea profund personală, explorează puterea memoriei. Incursiunile în trecut prin imaginile de arhivă sunt aproape ficționale, iar implicațiile filozofice și politice ridică întrebări care merg mai departe de povestea propriu zisă a filmului, se vede într-un comunicat remis Cinemagia.
Filmările făcute de Ioan Matei Agapi în orașul Iași, de-a lungul a 40 de ani, reprezintă acum cea mai mare arhivă personală din România filmată pe peliculă, care cuprinde imagini cu întâlnirile de partid și petrecerile interne, imagini necunoscute până acum cu Ceaușescu și Ion Iliescu, dar și multe imagini cu familia Agapi, rezultând peste 21.000 metri de peliculă, adică 35 de ore de material filmat între ani 1960 și 1990.
Regizoarea Nora Agapi, care a filmat timp de patru ani pentru documentar, a mărturisit că iniţial a intenţionat să facă un film-portret despre tatăl ei, folosindu-se de arhiva lui, „ca un eseu care susţine omagiul pe care i-l aduc prin poveste. Însă decizia bruscă a autorităţilor din cadrul Primăriei Iași de a-l scoate din casă şi de a-l muta cu tot cu considerabila lui arhivă de filme în spații nelocuibile, m-a forţat să văd realitatea altfel, iar filmul are o turnură neașteptată”.
