Poate că Clanul Soprano a fost desemnat cel mai bun serial al noului mileniu, dar Cinemagia a recuperat recent un alt reprezentat al perioadei de aur a televiunii americane şi a decretat că The Wire a îmbătrânit mult mai puţin decât serialul cu James Gandolfini în rolul principal. Ca şi Clanul Soprano, The Wire este disponibil pe Max şi merită cu prisosinţă timpul necesar pentru vizionarea celor 60 de episoade.
Este greu să găseşti un serial mai realist şi cu respiraţie mai largă decât The Wire. Tradus la noi Cartelul crimelor, serialul ne poartă în toate păturile sociale şi de ambele părţi ale legii din oraşul Baltimore, oraş-port cu populaţie preponderent de culoare, unde dependenţa de droguri şi corupţia sunt endemice. Aici îi vedem la treabă pe traficanţii din droguri care îşi aşteaptă clienţii la colţul străzii, dar şi pe detectivii unei secţii de poliţie gata de orice pentru a-i prinde în flagrant. Totul începe când secţia de poliţie primeşte dreptul să intercepteze convorbirile telefonice ale traficanţilor (în acest caz, "wire" are sensul de "intercepţie") şi să găsească dovezi pentru a-i băga pe traficanţi după gratii.
Ce impresionează la The Wire este faptul că scenariul nu glorifică nici autorităţile şi nici infractorii. În acest serial populat de "îngeri" cu feţe, mâini şi inimi murdare, absolut totul este negociabil şi absolut totul este relativ, mai ales binele. Poate că detectivii sunt personajele pozitive, dar şi ei sunt departe de a fi eroul clasic hollywoodian. Iată mai jos câteva motive pentru care The Wire merită toate laudele.
Refuzul de a menaja publicul
Cele mai multe seriale ale momentului dau totul "mură-n gură" publicului, explicându-i constant ce se întâmplă şi, uneori, spunându-i explicit ce ar trebui să simtă la cine ştie ce eveniment petrecut pe ecran. The Wire refuză să menajeze publicul, asaltându-l cu nume de personaje şi relaţii complexe, astfel încât spectatorul simte nevoia să-şi noteze cine din ce tabără face parte şi de ce parte a baricadei se află în cine ştie ce conflict. Sar în ochi traficanţii de droguri, care folosesc între ei porecle, în timp ce detectivii se referă la ei cu numele din buletin. Vizionarea poate părea obositoare, dar acest aspect dă serialului un realism şi un verosimil entuziasmante. Mai mult, densitatea detaliilor te descurajează să faci binging cu The Wire, vizionarea prea multor episoade în rafală devenind de-a dreptul epuizantă.
Anvergura
Dacă zilele trecute le reproşam "proceduralelor" americane simplitatea reţetei şi lipsa de ambiţie şi anvergură narativă, The Wire este exact la polul opus. De-a lungul a 60 de episoade, serialul realizează o adevărată frescă a societăţii americane şi, până la urmă, a complexităţii experienţei umane. Cele cinci sezoane formează un tot unitar, dar fiecare sezon explorează o nouă faţetă a oraşului (de exemplu portul unde se face cu trafic de orice în sezonul secund sau, în sezonul al patrulea, ineficienţa sistemului de învăţământ în a-i împiedica pe adolescenţi să calce de partea greşită a legii), oferind una dintre cele mai elaborate poveşti văzute vreodată pe ecran.
Refuzul de a face compromisuri
Cu cât un serial este mai de duzină, cu atât se va forţa mai mult să termine un episod sau un sezon cu o răsturnare de situaţie ("cliffhanger" este termenul folosit în scenaristică, de la serialele din anii '30 care îşi terminau episoadele cu protagonistul atârnând literalmente de o stâncă deasupra unui abis) care să determine publicul să se întoarcă la poveste pentru a vedea cum se rezolvă această situaţie. The Wire nu este niciodată tentat să-şi păcălească publicul cu astfel de tertipuri, din simplul motiv că nu are nevoie de aşa ceva.
Mai mult, dacă majoritatea serialelor momentului insistă să termine un sezon cu decizii clare şi definitive privind anumite conflicte şi personaje, The Wire îşi permite să aştepte mai multe sezoane pentru a definitiva un arc narativ, creând o aşteptare ce oferă o adevărată recompensă emoţională publicului. Chiar şi finalul serialului vine cu o ridicare din umeri, sugerând că, indiferent de acţiunile protagoniştilor, a doua zi un alt traficant va vinde droguri la colţul străzii şi un alt poliţist va încerca să-l prindă...
Personajul-unicorn
Populat cu personaje perfectibile (când nu sunt de-a dreptul reprobabile), The Wire oferă şi un personaj-unicorn, a cărui evoluţie este, în opinia mea, una dintre cele mai ataşante din întreaga istorie a televiziunii. Pentru a nu da spoilere şi a nu crea aşteptări, nu spun cine este acest personaj, dar evoluţia sa este unul din puţinele aspecte ale lui The Wire care încurajează publicul să creadă în posibilitatea izbăvirii. Ca fapt divers, actorul care interpretează acest personaj a dezvăluit într-un interviu că, aflat pe stradă în rol, costumat şi machiat, a primit bani de la un necunoscut căruia i-a inspirat milă. În cuvintele actorului, gestul caritabil al acelui necunoscut a fost o apreciere mai valoroasă decât un premiu Emmy sau un Glob de Aur.
Părerea ta
Spune-ţi părerea