Sequelul Încercările focului reia acțiunea de unde a lăsat-o The Maze Runner. Din spațiul clausrtofob al Luminișului, iată acum că protagoniștii pășesc într-o lume largă, dar care doar aparent oferă libertatea. E o lume devastată de soare și de un virus mortal. Dacă în primul film scopul era eliberarea, ieșirea din Labirint, acum suntem absorbiți de călătorie.
Spectatorul și protagoniștii sunt, asemenea lui Dante, observatori ai acestei lumi - Purgatoriu, în care cei atinși de virus sunt „damnații” ce caută izbăvirea. O secvență din subsolurile clădirii unde se află o bandă de supraviețuitori le portretizează pe creaturile periculoase și mutante din film ca fiind parcă desprinse din picturile lui Goya.
Protagoniștii află că sunt imuni la virus și că nemiloasa organizație World Catastrophe Killzone Department (WCKD) i-a trimis în labirint pentru a fi testati dacă li se activează anumite enzime în corp ce îi pot ajuta pe cei încă neinfectați să reziste la virus. Dacă alte filme inspirate din cărți pentru adolescenți - și ne referim la Hunger Games sau Divergent - ating, totuși, dincolo de premisa fantasy, probleme de actualitate pentru orice adolescent: maturizarea, găsirea propriei identități, ieșirea din tipare, libertatea de alegere, Labirintul: Încercările focului depășește aceste teme, atingând o dilemă morală dificilă pentru un adult, darămite pentru un tânăr - binele personal trebuie să primeze față de cel general? Salvarea omenirii e mai prețioasă decât salvarea personală? Dincolo de ridicarea acestei dileme morale, filmul nu depășește nivelul flmului de aventuri. Rolul educativ pentru tineri e ambiguu, iar comentariul politic lipsește. Ambele erau, însă, bine reprezentate în primul film Maze Runner. În primul film vedeam că îndrăzneala este superioară complacerii - o lecţie de viaţă care, de regulă, se învaţă în adolescenţă. Pe de altă parte, să ne amintim că băieţii aveau în poiana un mediu călduţ, dar dependent de susţinerea de afară, asistat. Lecţia pentru adolescenţii care nu au trăit în comunism este că un regim totalitar nu merită suportul cetăţenilor săi, nici dacă le asigură subzistenţa. Ei nu sunt liberi, nici fizic, nici economic, iar fuga prin labirint era o eliberare. Am considerat-o atunci o metaforă pentru revoluţie.
The Maze Runner: Încercările focului are, într-adevăr, o mână de adolescenți ca protagoniști, însă ni se pare greu ca un tânăr, chiar de vârsta eroilor, să își regăsească preocupările și alegerile în problematica filmului. The Maze Runner 2 preia formula din Maze Runner, în care rămâne același lider care s-a conturat anterior, dar fără ca ceilalți să capete un anumit rol în grup. Din acest punct de vedere filmul evită stereotipiile.
WCKD nu este 100 la sută personajul negativ. Ei încearcă să găsească un tratament pentru boala care distruge lumea. Dar, în încercările lor, distrug puținii oameni care pot trăi cu boala și care, poate, pot salva Pământul. Există o anumită ambiguitate morală aici, din nou interesantă. Dacă premimsa primului film era și atuul lui (curiozitatea pentru ce era dincolo de labirint), la al doilea film atuul este un univers mult mai dinamic prin comaprație cu Labirintul: Evadarea.
Maze Runner: The Scorch Trials reușește, cu toate realizările și neîmplinirile lui, să creeze o puternică așteptare pentru cel de-al treilea film, The Maze Runner: The Death Cure, cu o dată de lansare deja fixată în România - 17 februarie 2017.
Părerea ta
Spune-ţi părerea