The Hobbit, super-simpatic!

Probabil că aceasta e cea mai bună strategie: să îți micșorezi așteptările citind cronicile negative și apoi să te distrezi de minune la cinema! Așa am făcut în cazul lui The Hobbit, iar rezultatul a fost o distracție pe cinste. La două ore și 40 de minute, The Hobbit: An Unexpected Journey/Hobbitul: O călătorie neașteptată este într-adevăr prea lung, dar o dată ce-ai trecut de prima oră, în care nu faci altceva decât să cunoști 13 pitici, să le afli povestea și să te pregătești de marea călătorie, ritmul se intensifică și ai să te amuzi și înfiori alături de călătoriile extreme ale simpaticului Bilbo (Martin Freeman).

Probabil ești și tu, ca mulți alții, fanul trilogiei Stăpânul inelelor. Încă de la primul cadru The Hobbit te aruncă din nou în Pământul de Mijloc, iar Peter Jackson are grijă să se folosească de personaje familiare, precum elfii Galadriel și Elrond, interpretați de aceiași Cate Blanchett și Hugo Weaving, pentru ca legăturile dintre cele două trilogii să fie cât mai strânse. Peisajele superbe ale Noii Zeelande, muzica excelentă și efectele speciale gândite pentru un ecran cât mai mare cu siguranță o să-ți facă vizita la cinema plăcută, chiar dacă poate o să cârcotești la sfârșit că premiera de vineri nu era intensitatea aventurilor Frăției inelului.

Adevărul este că ideea de a transforma o carte de nici 300 de pagini într-o trilogie de aproximativ opt ore poate părea ciudată. Primul The Hobbit acoperă aproximativ 100 de pagini din volumul scris de J.R.R. Tolkien ca preambul al marii aventuri a lui Frodo, Aragorn și a prietenilor lor, dar eu îți spun că nu m-am plictisit nici măcar o clipă. Peter Jackson schimbă adesea tonul, iar Bilbo are parte de suficiente hopuri pe drum ca să te țină atent și să tresari în rând cu el la întârlnirile cu orcii, goblinii și... la fel de popularul Gollum. Cel puțin acesta are parte de câteva dintre cele mai tari scene din ecranizare, redevenind ființa de care nu știi dacă să-ți fie milă sau frică din trilogia anterioară.

Filmului nu-i lipsește deloc umorul și probabil că este, ca și cartea, mult mai potrivit celor mici decât Stăpânul inelelor, dar nu te gândi că nu o să ai parte de secvențe de luptă, de tensiune și de întorsături de situație. De fapt este chiar admirabil cum Peter Jackson a reușit să creeze, cu două surse literare atât de diferite diferite, o incursiune în Pământul de Mijloc atât de coerentă cu filmele anterioare. Ai parte de ființe supranaturale, iar uneori salvarea vine exact la țanc (ceea ce te poate face să crezi că Dumnezeul Pământului de Mijloc își pune favoriții în pericol doar cât să ai tu un pic de emoție pe scaunul de cinema), dar The Hobbit este mult mai intens decât ne-am fi așteptat după citirea cronicilor care îi desființau tonul comic mult prea „exagerat”.

Martin Freeman este excelent în rolul lui Bilbo, micul hobbit care, fără să fie un Took, ci un Baggins, își dă seama că viața liniștită din Fundătură nu e pe placul său, și acceptă să pornească spre Muntele Singuratic pentru a ajuta ceata de pitici condusă de Thorin (un Richard Armitage foarte impunător) să-și recapete cetatea Erebor, locul de baștină controlat acum de înfiorătorul dragon Smaug. Cheia întregului film, Bilbo pornește la drum aproape desconsiderat de pitici, care nu știu ce să creadă despre mititelul preocupat mai degrabă de confort decât de fapte de vitejie, dar curând își vor da seama că alegerea lui Gandalf a fost mai înțeleaptă decât s-ar fi așteptat. Este și multă emoție în scenele când Bilbo dovedește că nu trebuie să fii mare ca să dai dovadă de curaj, inițiativă și loialitate.

Ce mai încoace și încolo, Hobbitul: O călătorie neașteptată mi-a plăcut și sunt aproape sigur că o să-ți placă și ție, atâta vreme cât nu te aștepți la mai mult decât în filmele din trilogia Stăpânul inelelor. Poți vedea blockbusterul pe ecranul IMAX (atenție, doar în formatul 24 de cadre pe secundă!), iar în cinematografele Cinema City AFI Cotroceni, Cinema City Sun Plaza și Grand Cinema Digiplex din Bucureşti poți încerca și versiunea 3D în 48 de cadre de secundă sau HFR (high framerate), susceptibilă să arunce pe ecran o claritate nemaivăzută care să-ți permită observarea tuturor detaliilor gândite de imensa echipă de scenografi a lui Peter Jackson. Această versiune va fi pe ecrane cu începere de vineri, iar noi nu-ți putem spune deocamdată câte din laudele și criticile aduse ei sunt adevărate.

Te duci la cinema să vezi The Hobbit?