Dacă te iei după primul trailer lansat, The Grey poate fi rezumat într-o scurtă frază: Liam Neeson dă nas în nas cu o haită de lupi şi se apucă să-i omoare. Lucrurile sunt mult mai complicate în filmul regizat pe Joe Carnahan, iar asta dă foarte bine pe ecran, căci The Grey îşi depăşeşte condiţia de thriller şi ajunge să spună lucruri interesante despre prietenie, om şi relaţia lui cu natura.
Premisa este simplă: în drum spre o zonă bogată în petrol din Alaska, un avion cu specialişti în foraj se prăbuşeşte. Puţinii supravieţuitori nu trebuie doar să înfrunte gerul polar şi viscolul, ci şi o haită de lupi hămesiţi. Ottway (Liam Neeson), un lunetist însărcinat cu protecţia grupului, devine imediat liderul, căci de îndată ce-şi fac apariţia lupii devine evident că ştie o mulţime despre obiceiurile acestora de vânătoare.
Filmul funcţionează excelent ca thriller, căci pericolul din umbră pândeşte mereu şi nu ezită să atace frecvent. Înlocuieşte lupii cu vreun alt monstru şi obţii intensitatea oricărui horror familiar, în care oamenii înfruntă ameninţarea din întuneric. Doar că Joe Carnahan, un regizor devenit cunoscut cu Smokin' Aces în 2006 (a mai regizat The A-Team, tot cu Neeson), nu se mulţumeşte cu statutul de horror şi le construieşte personajelor sale biografii interesante, transformându-le în oameni în carne şi oase. Ăsta e şi marele merit al filmului: eroii sunt atât de credibili, reacţiile lor în lupta pentru supravieţurire atât de convingătoare, încât te atinge fiecare pierdere, fiecare rană, fiecare renunţare într-o încleştare aparent fără sorţi de învingere.
Filmul are parte de destul de puţină "acţiune" (în orice caz nu atâta cât îţi sugerează trailerul că are), dar asta nu-l face prin nimic mai puţin intens, pentru că drama şi action-ul sunt foarte atent dozate şi se îmbină într-un melanj foarte eficient. Ai să tresari alături de eroi, ai să râzi alături de ei şi ai să lupţi alături de ei timp de două ore.
Numai de bine şi despre interpretarea lui Neeson, al cărui Ottway este eroul fără voie, bărbatul care se ţine cu dinţii de umanitate şi nu renunţă niciodată în faţa duşmanului ai cărui ochi licăresc în umbră şi ale cărui urlete te înfioară. Un Dermot Mulroney aproape de nerecunoscut este protagonistul celui mai emoţionant moment al filmului, iar Frank Grillo (ar trebui să-l ştii din primul sezon al serialului Prison Break) are cea mai interesantă evoluţie din film, de la prăbuşirea avionului până în adâncurile pădurilor de pini ale Alaskăi.
De văzut, chiar merită.
Părerea ta
Spune-ţi părereaDe obicei imi aleg cu grija filmul inainte sa ma duc la cinema pentru el.. si trebuie sa recunosc ca trailerul+aparitia lui Liam Neelson m-au facut sa cred ca e ceva de calitate! total gresit!
Trailerul contine momentele cele mai bune din film.. haha!!!
SPOILER
Un film niciodata nu va putea fi numit, nici macar decent, daca, absolut toate personajele mor! nu e doar sadic (faptul ca au supravetuit odata prabusirii! dar au mai rezistat si gerului si foametei) dar si stupid modul si inspiratia regizorului prin care s-a hotorat sa-i 'extermine' pe 'norocosi'
Finalul e pur si simplu 'speechless'. Din toata sala(si a fost plina zau!) jumatate a mai ramas doar pana la finalul filmului.
Sfat personal: mancati o pizza de banii aia sau luati-va o carte! filmul e varza ;)