Într-o zi de august a anului 1765, filosoful Jean-Jacques Rousseau plutea cu barca pe Lacul Biel. Se spune că acest moment l-a inspirat în creațiile sale ce aveau să fie considerate precursoare ale romantismului, un curent responsabil de o isterie în masă datorită unor romane ca cele ale lui Jane Austen. Exact 200 de ani mai târziu, generând o agitație de proporții similare în rândul fanelor înfocate, trupa fenomen The Beatles ajungea în Statele Unite pentru susținerea unui concert pe Shea Stadium. Mai exact, primul concert de o asemenea magnitudine al unei trupe pe un stadion.
Așa explică regizorul Andrei Ujică, la discuția de după premiera clujană, ideea din spatele celui mai nou film al său, TWST: Things We Said Today – cu un titlu ce face referință la cunoscuta piesă rock a cântăreților britanici. Documentarul explorează weekendul 13-15 august 1965 din perspectiva a doi adolescenți: Geoffrey O’Brien (Tommy McCabe) și Judith Kristen (Thérèse Azzara). El: scriitor aflat la început de drum, devenit ulterior poet și eseist renumit, fiul lui Joe O’Brien, un important DJ din perioada respectivă și gazdă a unei emisiuni la postul de radio WMCA, care a pus pentru prima dată melodii Beatles ascultătorilor din New York. Ea: una dintre cele mai mari fane ale trupei, participantă la nu mai puțin de nouă concerte, inclusiv cel din film.
În ciuda faptului că cele două personaje sunt cât se poate de reale, povestea dintre ele este o născocire a imaginației cineastului – fiind fabricată pe melodii din The White Album, la fel cum scriu și eu această cronică, pentru a rămâne în același spirit. Deși cei doi nu apar în imaginile de arhivă, Ujică a avut ingenioasa idee de a-i suprapune în „golurile lăsate de isterie” prin animațiile realizate de Yann Kebbi.
Geoffrey își face debutul când bate la mașina de scris în începutul filmului, lucrând la o poezie. Prin ea dezvoltă o obsesie pentru o fată misterioasă care poate să existe sau să fie doar o proiecție a fanteziei lui, însă fluturii, rochiile și frumosul ce o înconjoară devin un leitmotiv pe tot parcursul narațiunii. Found footage-ul alb-negru din segmentul lui creează astfel un contrast evident cu home footage-ul color folosit la prezentarea ei. Până când magia Beatles îi conectează pe stadion și un roi de fluturi explodează în urma întâlnirii cosmice dintre ei.
Dar TWST: Things We Said Today nu se concentrează doar pe trupă și pe idila ipotetică pe care un eveniment istoric ar fi putut să o catalizeze (cum se întâmplă în Titanic), ci pe întregul context socio-politic din weekendul vizat. Aici intră Revoltele de la Watts, cauzate de rasismul sistematic și abuzurile poliției împotriva populației de culoare, dar și ultimele zile ale Expoziției Universale de la New York. Urmând traseul parcurs de Geoffrey și Judith pentru a ajunge la Shea Stadium, recreat cu „fidelitate topografică” prin imaginile de arhivă din anii ’63-’65, spectatorii sunt purtați într-o călătorie autentică prin America acelor ani.
Documentarul devine astfel o capsulă a timpului. O mărturie audio-vizuală a unei perioade istorice, povestită cu nostalgie și optimism prin intermediul unor voci tinere – pentru că atunci când corpul îmbătrânește, vocea rămâne aceeași. O reamintire a faptului că fiecare epocă are farmecul ei, chiar dacă s-ar putea să constatăm că vremurile pe care le trăim nu sunt atât de diferite de cele de atunci. Indiferent că vorbim de părțile pozitive sau cele negative.
Și s-a terminat și The White Album. La țanc.
