Pe 13 mai veți avea ocazia să ascultați pe scena Teatrului Național din București un regal format din cele mai îndrăgite arii scrise de compozitorul italian Giacomo Puccini. Tenorul Florin Guzgă este vocea masculină care ne va purta pe aripile muzicii în concertul „I Love Puccini”, organizat de Fundația Calea Victoriei.
Melomanii îi pot admira vocea de obicei pe scenele din Iași sau din afara țării, dar pe 13 mai se va putea bucura și publicul bucureștean de prezența sa. Tenorul Florin Guzgă ne-a dezvăluit mai multe detalii despre personalitatea și pasiunea lui, muzica.
Concertul din 13 mai va fi dedicat muzicii compozitorului Giacomo Puccini. Prin ce se deosebește muzica lui Puccini de a altor nume mari?
Ceea ce face ca opera lui Puccini să fie atât de iubită, poate printre cele mai iubite, este complexitatea și profunzimea poveștilor de viață țesute cu atâta dăruire: personaje tinere, istorii de amor sfâșietoare, atât de expresive și de autentice încât par desprinse din realitatea contemporană. Mai mult de atât, toate aceste tablouri de viață sunt însoțite de o revărsare de sentimente puternice în acordurile dramatice ale liniei melodice, expusă într-o compoziție perfectă, cizelată până în cele mai mici detalii. „Muzica a fost scrisă mai întâi de Dumnezeu și apoi de mine”, spunea marele compozitor fară falsă modestie. Şi cred că asta spune totul!
Tot pe 13 mai vei cânta din nou alături de soprana Diana Țugui. Cum ai descrie colaborarea cu ea?
Este o adevărată încântare să colaborez cu soprana Diana Țugui. Este o parteneră de scenă excepțională prin dăruirea, pasiunea și trăirea cu care abordează fiecare rol. Ne-am bucurat de fiecare dată de mare succes când am cântat împreună.
Cum ar arăta viața ta fără muzică? Ce altceva ai face?
Nu am avut o educație muzicală de acasă, ci am avut o chemare specială pentru muzică și pot spune că tot ce vine din suflet, faci cu dăruire. În tot ceea ce am făcut până la momentul acesta în diverse domenii de activitate, muzica a fost și va fi un mod de a-mi exprima dragostea pentru viață și frumos.
Pe care dintre marile scene ale lumii muzicale ai vrea să ajungi?
Scenele mari ale operei sunt o provocare chiar și pentru cei mai cunoscuți cântăreți de operă și poate un ideal pentru cei mulți. Personal îmi place să cânt pentru tot publicul iubitor de muzică, oriunde ar fi acesta. Îmi plac provocările și îmi place să cunosc oameni noi.
Ce muzicieni admiri și ce ai vrea să înveți de la ei?
Admir foarte mult marii cântăreți din trecut: Franco Corelli, Jussi Bjorling, Nicolai Gedda, dar şi unii artişti contemporani. Din experiența personală pot spune că ai de învățat de la fiecare muzician dedicat. Fiecare are un stil personal care te poate inspira la un moment dat.
Ai fost dăruit cu o voce ieșită din comun, este acest talent o responsabilitate? În ce fel?
Fiecare dintre noi este înzestrat cu un dar aparte și este o provocare și totodată o responsabilitate în a-l cultiva cât mai frumos. Dumnezeu mi-a dăruit vocea și de aceea am credința că acest talant trebuie înmulțit cât mai responsabil și mai serios.
Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru muzică? Din copilărie sau a apărut pe parcurs?
Am descoperit muzica pentru prima dată în Biserică. Un copil de clasa a patra care iubea curat Slujba liturgică. Apoi urmând Seminarul Teologic am început să o iubesc şi mai mult, mai ales muzica corală. După Facultatea de Teologie, pașii m-au condus singuri spre canto. Îmi doream să perfecționez latura cântului și începusem să învăț și să iau lecții de canto. Dragostea pentru operă mă inundase mai mult decât mi-aș fi putut imagina. Și cum niciodată nu e prea târziu, am dat examen la Conservator, prezentându-mă cu o arie de operă învățată. Apoi au urmat studiul și multe întrebări despre tehnica muzicală, urcușuri, dar şi coborâșuri, temeri, dar și momente de deplin succes. Muzica se învață toată viața, îți aduce provocări, dar şi multe împliniri, de aici și frumusețea ei!
Ce îți dorești să faci în următorii 5 ani?
Îmi doresc să debutez în roluri diferite, să cânt cât mai mult şi să fiu foarte bun în ceea ce fac.
Cum ajunge un cântăreț român de operă să fie invitat pe scenele internaționale? Care sunt pașii?
De regulă orice solist are un impresar. Dacă te place după ce te analizează, impresarul îți propune o colaborare cu el. Mai apoi te informează cu privire la audiții din alte teatre pentru diverse roluri și noi colaborări.
Care sunt pașii pe care îi parcurgi atunci când pregătești un rol nou?
Prima dată descifrez partitura și o învăț muzical. Apoi încep studiul pe partitură, mai amănunțit, cu un pianist. Fiecare accent și fiecare notă sunt importante. Apoi, după ce mi-am însușit-o foarte bine, exersez și o cânt conștiincios, ca să se „așeze” în timp.
Ce obiceiuri ai adoptat, pe termen lung, ca să-ți protejezi vocea? Care sunt cei mai mari dușmani ai vocii? Dintre lucrurile obișnuite pentru alți oameni, ce îi e interzis unui tenor?
Dacă e vorba de performanță, sigur că e vorba și de unele sacrificii. În primul rând, ca să fii în formă la un spectacol trebuie să urmezi 3 pași obligatorii: bine dormit, bine mâncat și bine dispus. Suntem implicați într-un rol atât trupește, prin efortul fizic, cât și sufletește în a transmite emoție și a juca cât mai natural. De aceea nu sunt admise excesele de nici un fel și pe primul loc rămâne confortul vocal. În al doilea rând, cred că cel mai mare dușman al vocii este lipsa de exercițiu. Din punctul meu de vedere, un spectacol de operă este comparabil cu o olimpiadă la care un sportiv nu se poate prezenta onorabil decât după o perioadă de antrenament și exercițiu susținut. La fel și vocea trebuie întreținută cu multă atenție, cu exercițiu consecvent pentru o bună rezistență și performanță.
Dintre lucrurile obișnuite pentru alți oameni, un solist de operă trebuie să evite pe cât posibil tutunul, alcoolul, nopțile nedormite, mâncarea picantă, băuturile reci sau prea fierbinți, toate acestea afectând vocea într-o oarecare măsură.
Ce sfat i-ai da unui cântăreț de operă la început de drum?
Să aibă multă răbdare, dăruire și consecvență în studiu.
Cu care dintre personajele operelor lui Puccini empatizezi cel mai mult? Care ți-e cel mai drag și de ce?
Cred că rolul Rodolfo din Boema lui Puccini e preferatul meu, pentru că e cel mai complex și dramatic dintre toate. Oferă plenitudine din punct de vedere vocal, iar din punct de vedere actoricesc este realmente cel mai sensibilizant, datorită poveștii sfâșietoare.
Cu ce gând sau sentiment ai vrea să rămână publicul după concertul din 13 mai?
Publicul e divers... unii vin să asculte operă din pasiune, unii vin din curiozitate, poate chiar pentru prima dată. Cred, totuși, că ceea ce ne leagă pe toți în toată această ecuație este acea vibrație emoțională pe care o simțim față de muzică.
Cred că, la sfârșitul concertului, vom fi pătrunși cu toții de sentimentul dragostei şi bucuriei de a trăi, poate și în contrast cu dramatismul întâmplărilor din opera pucciniană. Îmi doresc să fie o experiență frumoasă și o amintire de neuitat, pe care atât noi, interpreții, cât și publicul, să ne dorim să o repetăm cândva.
Dacă ai fi medic și ar trebui să prescrii, timp de o săptămână, un tratament muzical pentru omul contemporan, ce arii ai pune pe listă?
Voi enumera câteva dintre cele mai remarcabile arii ce merită oricând ascultate: „Oh! Mio babbino caro”, Gianni Schicchi, de Giacomo Puccini, „Che gelida manina”, din opera La Boheme, de Giacomo Puccini, „La donna e mobile”, din opera Rigoletto, de Giuseppe Verdi și multe, multe altele.
Care crezi că e cel mai valoros lucru cu care rămân oamenii după un spectacol de operă?
Cred că există un schimb de energie în decursul unui spectacol. Noi, soliștii, încercam, cu ajutorul muzicii și al interpretării actoricești, să facem ceea ce compozitorul a gândit de la început: să sensibilizăm publicul. Noi oferim emoție, iar oamenii, la sfârșit, ne oferă mulțumiri si ovații. Ceea ce trebuie să aibă publicul la sfârșitul unui spectacol este mulțumirea că a urmărit o reprezentație bună și sentimentul că va reveni cu bucurie.
Copyright foto Paul Buciuta
