Am intrat cu speranta la Sut/Lapte, titlul turcesc din competitie, desi ora (22.00) nu prea invita la ceea ce stiam deja ca va fi un film extrem de lent. Prima scena mi-a luminat fata: o femeie terorizata este atarnata cu o sfoara, cu capul in jos, deasupra unui ceaun cu lapte fierband. Ceea ce pentru o clipa parea pedeapsa cine stie carui pacat savarsit de femeie se dovedeste a fi o solutie salvatoare: atras de aburii laptelui, un sarpe isi iteste capul din gura femeii si este smuls imediat. Totul aratat pe viu, iar scena pur si simplu antologica.
Din nefericire, acrobatia de la inceput nu imprima un ritm filmului, care pare a-si consuma intreaga energie in prima scena. Protagonistul este Yusuf, un absolvent de liceu care nu reuseste sa intre la facultate si-si petrece timpul visand cu ochii deschisi si scriind poezii. Cand un jurnal obscur ii publica unul dintre poeme, ai impresia ca se va schimba ceva, dar te inseli. Sau nu: Yusuf incepe sa o ajute pe mama lui sa vanda lapte. Foarte interesant...
Cu un jurnalist italian sforaind in dreapta si unul american tataindu-si dezaprobarea in stanga (recunosc ca eram tentat de ambele activitati), am petrecut doua ore privind cum Yusuf mananca o rodie, se uita dupa un nor, bea bere, cumpara un cutit (nu, chestia aia cu actul 3 si pistolul nu este deloc adevarata), pandeste o prietena, bate la masina, intr-o suita de activitati adormitoare, perfect anodine.
Dar totul s-a rupt in momentul cand Yusuf, ajuns nu se stie cum (oare oi fi atipit?) intr-o mina, de unde iese, cu lampasul aprins, in noapte. Baiatul se apropie lent de obiectivul camerei, pana cand lumina lampasului umple tot ecranul. Cadrul dureaza cel putin 15 secunde, dupa care Yusuf se indeparteaza, iar intunericul isi recucereste teritoriul si te lasa mofluz. Asteptarile dezamagite te imping sa cauti sens in tot aceasta avalansa de... nimic si sa-ti spui ca acest moment este geamanul pe invers al intensului moment din primele minute ale filmului. Dar renunti repede si te duci imediat sa recitesti injuraturile publicului pentru Kiarostami (detalii aici): daca Shirin le merita nu se stie, dar Sut le merita sigur. Ce mai, pacat de actor (Melih Selcuk), foarte expresiv, ca si interpreta mamei, frumoasa Basak Koklukaya.
