Spioana debutează vineri în cinematografele noastre, venind cu o „recomandare” de luat în seamă - 94% cronici pozitive pe rottentomatoes.com! E un record pentru o comedie de acțiune.
Melissa McCarthy (a cărei cele mai bune filme au fost comedia romantică Bridesmaids a lui Feig şi comedia poliţistă The Heat) joacă rolul lui Susan Cooper, o agentă FBI de birou, pentru care cele mai palpitante momente sunt acelea în care, de la o masă, îl ghidează pe agentul numărul 1 aflat în misiune prin camere cu raze X şi prin indicaţii în căşti. Acesta, Bradley Fine, (Jude Law, cu tot şarmul său) primeşte toată gloria, ţinute impecabile şi poveşti de dragoste, inclusiv atenţia lui Susan, însă ca şi ceilalţi agenţi văd în Susan un şoarece de bibliotecă, unul care nu merită nicio atenţie. Astfel că ea vede o ocazie unică în momentul în care un agent-cheie este asasinat de către fiica unui faimos traficant de arme, bulgăroaica Rayna Boyanov (Rose Byrne, care joacă cu măiestrie imaginea unei eroine negative de benzi desenate, Natasha Fatale).
Susan convinge conducerea agenţiei să o scoată din subsolul infestat cu şoareci şi cu lilieci, acolo unde îi este locul obişnuit, pentru a înlocui în munca de teren pe agenţii acum deconspiraţi. Agenţia o echipează cu coafuri noi, cu arme camuflate în sprayuri cosmetice şi şerveţele igienice. Totuşi, calităţile înnăscute ale lui Susan o vor ridica în top atunci când aceasta este atrasă într-un război adevărat al spionilor, mergând de la întâlnirea cu un „periculos” seducător italian (actorul britanic Peter Serafinowicz) şi până în lupte adevărate. Un duel mortal într-o bucătărie de restaurant merită atenţia publicului.
McCarthy reuşeşte de minune cu comicul de situaţie, ca şi dublurile care cel mai probabil o ajută în film, din moment ce actriţa supraponderală are scene în care zboară prin aer.
„E de parcă scenaristul/regizorul Paul Feig ar fi studiat o listă semnată de Ian Fleming în care ar scrie tot ceea ce NU trebuie făcut într-un film cu spioni, după care s-ar fi făcut în film tot ceea ce era pe listă. Rezultatul este o comedie de acțiune atât de amuzantă încât îţi taie respiraţia” (Colin Covert, Star Tribune).
„Parte parodie, parte thriller, filmul este o satira a sexismului în filme de acţiune” (Peter Howell, Toronto Star)
„Să o vedem pe McCarthy luptându-se cu o femeie-asasin pe fundalul unei bucătării, folosind farfurii şi tigăi, este o imagine memorabilă. Şi, totuşi, nu una proaspătă: sunt clişeele pe care le ştim atât de bine din filmele cu James Bond. Ca şi urmăririle de maşini, armele cu gloanţe oarbe, deghizările naive, salturile neplauzibile din elicopter. În plus, Feig face greşeala să complice povestea cu prea multe detalii. După care acţiunea cere prea multă atenţie de la public, şi îl oboseşte. Filmul reuşeşte mai bine atunci când o înconjură pe McCarthy cu turnuri amuzante de la Stathem, Byrne, Janney, şi mai ales de la Hart, comicul britanic”, scrie nydailynews.
„Filmul este o parodie completă a vechilor filme cu spioni de tipul lui Austin Powers, şi a multor altor filme inspirate din James Bond: o asociere stranie de personaje, mai mult decât acţiunea de spionaj şi mecanismele ei. În momentul în care punctul culminant se pregăteşte, acţiunea pare mult mai amplă decât este - în fond, e vorba de o armă nucleară dispărută, iar priceperea lui Feig la comedie şi talentul distribuţiei reuşesc să îndepărteze aceste griji” (latimes.com).
Părerea ta
Spune-ţi părerea