Sophia Loren este prima actriţă din istorie care a câştigat un Oscar pentru rol principal într-un film într-o altă limbă decât engleza. Se întâmpla în 1962, pentru cunoscutul La Ciociara, Loren obţinând o nouă nominalizare în 1965, pentru Căsătorie în stil italian. În prezent, celebra actriţă italiană este în cărţi pentru Oscarurile de la anul datorită lungmetrajului The Life Ahead/La vita davanti a sé/Ai toată viața înainte, care se va lansa pe Netflix, inclusiv în România, pe 13 noiembrie.
Dacă va primi o nominalizare la Oscarul pentru Cea mai bună actriţă în rol principal, Loren va bate un insolit record, devenind actriţa sau actorul cu cea mai lungă perioadă scursă între două nominalizări. În cazul ei, nu mai puţin de 56 de ani...
The Life Ahead, primul lungmetraj în care Loren joacă după rolul secundar din Nine (2009), o are în centrul atenţiei pe Madame Rosa, o supravieţuitoare a Holocaustului care leagă, în zilele noastre, o strânsă prietenie cu un refugiat senegalez adolescent, Momo (debutantul Ibrahima Gueye), după ce acesta o jefuieşte pe stradă.
În campania de promovare a filmului, Sophia Loren a dat mai multe interviuri în care rememorează provocările carierei, dar are şi ocazia să-şi exprime iar şi iar dragostea pentru cinema. În Variety, de exemplu, actriţa spune: "Nu vreau să joc în filme pe care nu le simt pentru că pur şi simplu nu aş şti cum să joc".
Actriţa îşi aminteşte de copilăria din Sicilia, copilărie umbrită de desele atacuri ale Aliaţilor asupra insulei în Al Doilea Război Mondial. Refugierea în adăposturi antiaeriene devenise o rutină zilnică şi, în timpul unui atac cu bombe, actriţa a fost lovită de o schijă, rămânându-i o cicatrice pe bărbie. "În timpul războiului mă refugiam în cinematografe şi mă lăsam cucerită de acele filme minunate de la Hollywood. Aş fi fost în stare să visez zile în şir la starurile de la Hollywood", mai spune actriţa pentru Variety.
Cariera ei a început în Italia pe când era doar adolescentă, după ce mama ei a acceptat în sfârşit ca familia să se mute la Roma. Unul din rolurile de început a fost cel al unei sclave, o scurtă apariţie în celebrul Quo Vadis din 1951.
Întrebată dacă a avut parte de vreun moment #MeToo la începutul carierei, Loren răspunde: "Aceste lucruri se întâmplau, dar nu mi s-au întâmplat mie". În cazul ei, ascensiunea a început după ce a fost remarcată de prolificul producător Carlo Ponti, acesta devenindu-i soţ ani mai târziu. Dar relaţia lor a început mult timp după ce producătorul i-a dat primele roluri în filmele sale.
Una dintre disensiunile dintre cei doi a fost iscată de insistenţele lui Ponti ca Loren să-şi facă o operaţie estetică pentru a-şi corecta profilul dominat de nasul prea coroiat. Reacţia actriţei? "Mi-ai dat roluri şi cu nasul ăsta şi nu îl voi schimba. Nasul meu rămâne aşa. Îmi place. Are personalitate".
Dar în acele vremuri, la începutul anilor '50, Loren a acceptat o schimbare drastică şi anume aceea a numelui. Actriţa a fost sfătuită să-şi schimbe numele de atunci, Sofia Sciccolone, de către producătorul italian Goffredo Lombardo, cu care a colaborat la Africa Under the Seas, în 1953.
"Una dintre actriţele cu care lucra era o olandeză foarte cunoscută atunci, Märta Torén. [Goffredo] mi-a zis 'Trebuie să îţi dau un nume ca lumea să ştie cine eşti'". Producătorul a luat astfel numele de familie al lui Torén, a schimbat prima literă şi a anglicizat prenumele, creând-o pe Sophia Loren. "De atunci înainte am fost Sophia Loren. Şi sunt Sophia Loren. Era ceva firesc, căutau un nume şi mi-au zis Sophia Loren", dezvăluie actriţa.
Loren a venit în România în 2016, când a primit Premiul pentru Întreaga Carieră la festivalul Transilvania.
