Cand Shrek a sarit din carte pe marele ecran in 2001, a cucerit audienta cu ironiile indreptate contra cliseelor de basm ale lui Disney si cu umorul spumos al personajelor. Cand a aparut si Shrek 2, a fost ceva mai moale la capitolul satira dar mai tare la spectacol si la scenele de actiune. Shrek se termina cu o scena splendida in care Fiona se transforma, magic, in ceea ce este cu adevarat. Shrek 2 se incheie cu o batalie pe cat de monumentala pe atat de hazlie in care un om de turta dulce mare cat Godzilla da un asediu, iar zana magica este infranta chiar in timp ce canta un mare hit. Shrek al Treilea se incheie cu un discurs tras de par despre cat de important este sa fii tu insusuti, de la un personaj nou de care nimanui nu ii prea pasa. Sa spunem despre al treilea Shrek ca e o dezamagire, ar insemna sa fim ingaduitori.
Problema este ca Shrek 3 nu isi respecta promisiunea. Nu este el insusi. Primele doua filme erau pentru intreaga familie, dar si cu o latura dedicata adultilor. Al treilea este un film pentru copii , cu scene repetate si rasuflate, iar scenariul pare luat de pe liniile de productii ale desenelor Disney care ajung direct pe DVD-uri ieftine. Cu singura mentiune ca aici nu este vorba de Disney, ci de un film care radea de Disney pentru scenele stereotipe. Insa in loc sa se tina de ce l-a facut un film de succes, Shrek a devenit o parte din mediocritatea impotriva careia intai se ridicase.
Povestea incepe cu Shrek obligat sa stea in castelul socrilor sai, doritor sa mearga inapoi in mlastina. Planul sau de a se intoarce acolo impreuna cu Fiona cade atunci cand moare tatal – broscoi, regele tinutului indepartat, iar cu aceasta ocazie dispare si vocea lui John Cleee din film, lipsind Shrek al 3 –lea de geniul sau comic. Oricum, nu e asta problema de vreme ce golul va fi umplut de Eric Idle ca voce a vrajitorului Merlin. Odata regele mort, Shrek este acum mostenitor al tronului prin casatorie, doar ca ii e dor de mlastina sa plina de sobolani si nu de coroana regala, asa ca isi ia tovarasii de calatorie, pe magar si pe motan si pornesc intr-o calatorie pentru al gasi pe cel ce poate fi mostenitorul regatului, Arthur.
Din punct de vedere al imaginii, filmul este la fel de splendid. Cu siguranta au imbunatatit imaginea, si este minunat felul prin care Shrek s-a transformat incet-incet de-a lungul ultimelor doua filme pentru a semana mai mult cu Mike Myers. Aceasta a dat filmului o imagine stranie, usor onirica; texturile din film sunt ceva mai bine definite. Inca nu arata real cu totul, dar Shrek 3 are propriul sau mod de a fi incantator. Sau ar fi in cazul in care exista decoruri satisfacatoare in film. Pentru ca sfarsitul este de fapt un discurs, nu exista secvente vizuale uimitoare care sa te atraga la sfarsit, iar inaintea lor cadrul e in cea mai mare parte un decor medieval obisnuit, prea putin impresionant. Lui Miller ii lipseste magia lui Andrew Adamson, care a regizat primele doua Shrek, inclusiv primul castigator de Oscar. A aratat cam straniu cand Shrek, in compania magarului ( Eddie Murphy) si a Motanului Incaltat ( Antonio Banderas), pornesc ca sa gaseasca un mostenitor al tronului. Acesta ar putea fi viitorul rege Arthur ( Justin Timberlake), un elev de liceu cam tocilar si cam improbabil candidat pentru a inventa o chestie ca Masa Rotunda. Sperantele pentru un triunghi amoros sunt spulberate atunci cand se dovedeste ca Artie si Fiona sunt veri, un element convenabil de vreme ce Diaz si Timberlake si-au incheiat relatia lor mult mediatizata.
Ceea ce ridica filmul din cand in cand este amuzamentul din scenele secundare. Rupert Everett da vocea viciosului Fat Frumos, un print obligat sa se rezume la a da spectacole prin carciumi. Si Fiona ramane in fruntea unei bande de femei in asteptarea petitorilor, printre care Alba ca Zapada ( Amy Poehler), Cenusareasa ( Amy Sedaris), Frumoasa din padurea adormita ( Cheri Oteri).
Dar nu e nici un secret faptul ca Shrek 3 e un caz grav de film in serie. Cunoasteti simptomele: mult zgomot pentru a abate atentia de la gaura din centrul povestirii. Acolo unde ar trebui sa fie ideile proaspete.
