Dacă a fost vreun premiu fără surprize la cea mai recentă ediţie a festivalului de la Veneţia (s-a terminat sâmbătă), cu siguranţă cel al lui Michael Fassbender a fost. Încă de la prima proiecţie a dramei Shame numele actorului a fost pomenit de fiecare dată când venea vorba de premiile de interpretare. Află mai jos de ce.
Drama foarte sexuală a lui Steve McQueen ni-l arată pe Brandon, un tânăr de succes a cărui viaţă este guvernată de sex, în toate formele lui, de la masturbările în faţa revistelor şi a site-urilor porno, până la partide rapide, consumate pe furiş în locuri publice, camere de hotel închiriate şi aşa mai departe. Faptul că Brandon nu are niciun control asupra vieţii şi pornirilor sale devine evident când în apartamentul său apare, neanunţată, sora lui (Carrey Mulligan), o cântăreaţă aspirantă la fel de puţin pregătită să facă faţă singură New York-ului... Lipsit de menajamente, filmul stă pe umerii lui Fassbender, care nu ezită deloc să-şi arate fiecare părticică a corpului în periplurile sexuale ale personajului său, ceea ce i-a făcut pe mulţi să comenteze că dezinvoltura fizică este noua cale pentru a pune mâna pe premii...
Cu toată interpretarea extraordinară a lui Fassbender, Shame pare că se bazează mult prea mult pe explorarea naturalistă a aventurilor sexuale ale lui Brandon. Bineînţeles, ghiceşti chinurile personajului, temerile sale, alienarea, dar şi disperarea în faţa unei situaţii ce pare fără ieşire: nu-şi poate înfrâna pornirile fizice, iar acestea îi ameninţă cariera, dar şi relaţia cu sora sa, Sissy... Noi am simţit nevoia la un moment dat să vedem mai mult decât certuri între Brandon şi Sissy, partide de sex, sau pe Brandon privind în gol şi rumegându-şi ba următoarea cucerire sexuală, ba neputinţa în faţa nevoilor sale de nestăvilit.
Oricât de bine interpretat (Mulligan nu este mai prejos decât Fassbender), Shame nu spune prea mult despre dependenţa de sex. Este mai degrabă un şir de reacţii decât unul de acţiuni. Personajele se lasă cotropite de nesiguranţă şi răzvrătirile lor împotriva unei stări de fapt care le nemulţumeşte profund arată mai degrabă ca zvâcnirile neputincioase ale unui muribund... Nu cu puţin înainte de final şirul de înfrângeri de pe ecran devine repetitiv, iar spectatorul va aştepta fără succes o schimbare în viaţa şi atitudinea lui Brandon...
Până la urmă Shame rămâne doar radiografia unui personaj, iar marele merit al filmului îi aparţine lui Fassbender, care aduce în interpretarea eroului o nemaipomenită paletă de emoţii. De văzut pentru el...
Copyright© 2000-2024 Cinemagia® 
Shame, triumful lui Fassbender
Părerea ta
Spune-ţi părerea