Seiful/The Vault, în premieră pe marile noastre ecrane, amestecă genul „filme cu spargeri de bănci” cu filmul de groază. Aduce un mister captivant, punctat de violenţă sângeroasă.
Regizorul Dan Bush şi partenerul său Conal Byrne încep filmul cu secvenţa unui jaf ziua în amiaza mare, precedat de o acumulare puternică de tensiune. James Franco joacă rolul lui Ed, un director de bancă la curent cu un secret mortal care pândeşte în subsolul instituţiei. Franco joacă mai degrabă plictisit, şi este un personaj mai mărunt decât posterul caută să dea de înţeles.
Atunci când fraţii Leah, Vee şi Michael Dillon (Francesca Eastwood, Taryn Manning şi Scott Haze) apar într-o după amiază împreună cu o bandă de tâlhari de bănci, Ed îi dirijează be bandiţi în subsol, unde aceştia descoperă ceva străvechi şi malefic. În câteva clipe, încep să apară prezenţe care nu se văd pe camerele de securitate, iar oamenii încep să îşi facă unul altuia lucruri sinistre. Acum, tâlharii şi victimele lor trebuie să scape laolaltă de ceva mult mai primejdios decât un jaf de bancă.
Bush şi Byrne (care au mai făcut împreună încă un exerciţiu SF, „The Reconstruction of William Zero”) au creat o atmosferă de pericol real. Bandiţii ajung la bancă deja furioşi, după ce au provocat mai întâi un incendiu pentru a ţine ocupate forţele de ordine - ceea ce umple fundalul sonor cu zgomotul sirenelor. Odată ce filmul face cunoştinţă cu monştrii subterani, genul devine încet-încet din poliţist în thriller supranatural.
Însă, atât partea cu spargeri de bănci cât şi partea supranaturală sunt insuficient dezvoltate fiecare în parte: unul nu susţine această geografie a terorii, în timp ce al doilea recurge prea des la sperieturi şi la reguli neclare. Apoi finalul este în mod clar neinspirat.
