Pedro Almodovar a fost şi este un cineast fenomen. Un regizor controversat care este caracterizat de către unii ca fiind un pervers care işi expune fanteziile pe peliculă, iar alţii îl consideră un geniu şi nimic mai mult, iar o a treia categorie ce îl considera a fi slab, sec, plictisitor şi neintersant.
Utilizarea metaforelor şi a subtilităţilor sunt un “must have” în filmografia maestrului spaniol, iar în acest film le întălnim frecvent (vezi scena alb negru cu bărbatul-miniatură care pătrunde noaptea în vaginul femeii şi o aduce pe culmile orgasmului). Filmul lui Almodovar suferă de lipsa unui personaj feminin puternic, de data aceasta rolurile principale le au bărbaţii, ale căror trăiri interioare sunt întoarse pe toate feţele.
Hable con ella este considerat un film profund, pentru că spune o poveste despre doi bărbaţi îndrăgostiti de două femei, fiecare dintre ei fiind desparţiţi de ele în urma unor accidente, cu toate îndoielile care le macină sufletul atunci când le vegheaza pe patul de spital şi greutăţile cu care se confruntă în viaţa cotidiană. Benigno (Javier Camara) o iubeşte de mult timp pe Alicia (Leonor Watling), o frumoasă dansatoare de balet, dar i-a fost mereu teamă să o abordeze şi să îşi expună sentimentele faţă de aceasta. A preferat să o urmarească fără ca ea să îşi dea seama, să îi înveţe rutina zilnică, ştia mereu unde se află dacă îl întrebai. După ce Alicia suferă un accident şi intră în comă, ea este adusă la clinica unde Benigno lucrează ca asistent, iar acesta ajunge de la o zi la alta să se simtă mult mai ataşat de ea, începe sa îi vorbească, să o atingă, să o sărute, iar apoi ajunge să aibă contacte sexuale cu fata aflată în comă. Cea de-a doua poveste a filmului îl are în prim plan pe un jurnalist madrilen, Marco Zuluaga (Dario Grandinetti), îndragostit de o femeie toreador, Lydia (Rosario Flores), care suferă un teribil accident în arenă şi este adusă la aceeaşi clinică.Cei doi bărbaţi se întâlnesc, iar Benigno îi recomandă lui Marco să îi vorbeasca Lydiei, să îi vorbească despre orice.
„Vorbeşte cu ea", îi spune personajul principal din „Hable con ella” prietenului lui, dându-i un sfat pentru a trece peste criza emoţională datorată accidentului prietenei sale. Dar ea e în comă şi el, pentru că se teme de ridicol, nu vrea să "monologheze". "Mintea femeii e un mister, chiar şi când e în comă. „Vorbeşte-i", spune acelaşi personaj şi spectatorii vor râde pentru că aforismul acesta e rostit de un bărbat - virgin - care a avut alături doar două femei (mama bolnavă pe care a îngrijit-o timp de 20 de ani şi tânăra de care are acum grijă, de care s-a îndrăgostit, care e şi ea în comă şi n-are cum să ştie de dragostea lui).
Într-un film al cărui titlu e un îndemn la conversaţie, povestea este de fapt un monolog, iar cele mai spectaculoase secvenţe sunt "fără vorbe": o balerină dansează cu ochii închişi iar un bărbat îndepărtează obstacolele de care s-ar putea lovi - mese, scaune - nu poate îndepărta însă un perete de care femeia se loveşte repetat (e un simbol al efortului bărbaţilor din povestea care abia începe pe ecran), o secvenţă de film mut - "Amantul pitic" - cu o metaforă despre devotamentul absolut al bărbatului întru satisfacerea sexuală a femeii şi momentul final al filmului când un el şi o ea îşi zâmbesc în timpul unui spectacol de balet (el stă cu două rânduri mai în faţă şi priveşte uşor peste umăr - căci într-un fel ea e parte din trecut, ea zâmbeşte încrezătoare uitându-se în faţă - căci el ar putea fi viitorul, iar pe rândul care-i desparte, scaunul din dreptul lor e singurul rămas gol - dar e ocupat de spectatori căci ei ştiu povestea care-i uneşte pe cei doi, dar îi şi ţine la distanţă.)
Aclamat de critici şi cu numeroase premii (un premiu şi o nominalizare Oscar, un premiu Globul de Aur, 3 premii şi o nominalizare Festivalul Filmului European), „Vorbeşte cu ea” este un film care te emoţionează profund şi este un film mai accesibil decât precedentele filme ale lui Almodovar.
Părerea ta
Spune-ţi părerea