...rade de el in rolul Joker-ului.
Cavalerul negru este obligatoriu de vazut si nu doar dintr-un singur motiv. Intr-un film de aproximativ doua ore si jumatate (si parca simti ca este cam lung), Christopher Nolan duce un pas mai departe filmul cu (super) eroi, reusind sa patrunda adanc in spatele limitatei epiderme de efecte speciale, explozii si bubuituri a genului. Nicicand nu s-a mai vazut un super-erou mai uman si nici un villain mai dement si descreierat. Batman si Joker-ul (si apoi Harvey Dent/Two-Face) ne insotesc intr-o calatorie extraordinara, slalomand printre bine si rau, ordine si haos, o calatorie care arata superb pe ecranul cinematografului si care te preocupa si dupa derularea genericului de final. Anarhicul Joker este atat de inspaimantator, iar Heath Ledger atat de bun, incat acel Oscar pentru rol secundar pe care multi zic ca Ledger ar trebui sa-l primeasca (dar mai mult pentru ca a murit) ar trebui pus deoparte inca de pe acum: niciun alt actor n-a fost mai impresionant anul acesta si, daca Ledger nu primeste Oscarul sau daca-l primeste numai datorita mortii sale, atunci Academia americana de film se face vinovata de aceeasi ipocrizie de care Joker-ul acuza orasul Gotham. Este un rol mare, iar The Dark Knight un film excelent, pentru ca imbina un scenariu destept cu niste interpretari geniale si o tehnica stralucita, o combinatie exploziva care nu va lasa pe nimeni nepasator.
Cu Batman si Joker-ul se bate si Lucy Liu in comedia romantica Watching the Detectives/Detectivi de cartier. Un film atat de inofensiv, incat poate fi usor trecut cu vederea, despre patronul unui centru de inchiriat DVD-uri (Cillian Murphy) care intalneste o dama plina de viata (Liu) si cu aventura in sange. Energizat de nebuniile ei, cinefilul nostru (caci pentru el o dupa-amiaza perfecta este vizionarea unui film noir, comod, pe canapea) devine un fel de detectiv de cartier pentru a-i descoperi identitatea. Nimic inubliabil nu se intampla in Watching the Detectives, iar banalitatea replicilor si umorul straveziu nu te incurajeaza deloc sa stai pana la sfarsitul filmului. Mesajul e totusi bun: decat sa-ti irosesti viata traind aventuri pe DVD, iesi si distreaza-te pe cont propriu.
Filmul european al saptamanii este Auf der anderen Seite/De partea cealalta, ultimul titlu al regizorului turco-german Fatih Akin, premiat anul trecut la Cannes pentru scenariu. Contra-ofensiva europeana la eficientul blockbuster al lui Nolan nu este un film pentru toata lumea si poate nici pentru fanii castigati de Akin dupa genialul sau Gegen die Wand/Cu capul inainte. Regizorul dovedeste clar ca se afla de partea celalalta a varstei teribilismului si ca povestea lui, din care nu lipseste obligatoria calatorie la Istanbul, e un semn al maturitatii depline. Pensionari, prostituate, profesori universitari si activisti politici se intalnesc in De partea cealalta si unii dintre ei merg chiar si pe lumea celalta, destinele lor dandu-i lui Akin ocazia sa vorbeasca despre uitare si iertare, intelegere si mersul inainte.
