Ca sa nu spui ca nu ti-am zis
Saptamana aceasta se face lumina in cazul lui Jigsaw, adica tot ce ni se parea incredibil, imposibil, utopic - in SAW III si IV vedem ca are, totusi, o explicatie. SAW V vine in forta saptamana aceasta, cu noi aparate de tortura si, inedit pentru scenariu – sau poate doar o scapare a celor doi scenaristi Marcus Dunstan si Patrick Melton - victimele jocului morbid mai au si o a treia optiune in afara de "te automutilezi"/ cu varianta "omori" sau "mori"...; doar ca putini se prind si multi fac jocul.
Pe Costas Mandylor, pe care il vedeam prima data acum vreo 15 ani in Picket Fences/Secrete de familie, primul serial difuzat de ProTv, il revedem in aceasta a cincea serie a lui SAW, intr-o postura care ne va lua prin surprindere. Iar Agentul Strahm (Scott Patterson) ramane tare pe pozitie in cautarea lui Jigsaw ori, ma rog, a himerei lui; pe cine cauta, de fapt Strahm, ramane voi sa vedeti. Regia e semnata onorabil de catre designerul de productie al seriei, David Hackl.La polul opus, adica dulce, sentimental, melodramatic, nostalgic este Nopti in Rodanthe cu Richard Gere si Diane Lane in rolurile principale; dupa "Infidela"/ "Unfaithful" din 2002, cei doi se reintalnesc pe platoul de filmare; dar mai obositi, intr-o poveste cu ceva probleme de credibilitate in scenariu, ceva formule care sa prinda la public ici-colo presarate (o furtuna trebuie sa blocheze in aceeasi casa pe cei doi protagonisti, ca sa ii apropie....) plus o scenografie deplorabila: cea mai urata casa care s-a construit vreodata in vreun film, pe malul marii, este cea din acest film. Si regizorul George C. Wolfe mai are curajul sa o filmeze din toate unghiurile. Macar sa-l fi vazut si noi pe James Franco (in film fiul lui Richard Gere) jucand mai mult, si tot ne simteam mai castigati.
Al treilea film al saptamanii este fratele geaman (dar mai nepopular) al succesului "Diavolul se imbraca de la Prada": "Cum sa ramai fara prieteni"/"How to Lose Friends & Alienate People"; se bazeaza pe umerii (britanici, deci mai de incredere?) ai lui Simon Pegg, omul din spatele dementelor Shaun of the Dead si Hot Fuzz. Pegg este Sidney, proprietarul unei reviste de scandal din Londra, care obtine material de scris din punerea in situatii incomode a vedetelor. Abordat de prestigioasa revista Sharps din New York, Sidney se trezeste intr-un mediu total diferit, extrem de profesionist (a se citi rigid si plictisitor), unde jurnalistii au mai degraba statut de PR-isti decat de comentatori acizi ai fitelor superstarurilor. Dispretuit de toata lumea din cauza comportamentului nonconformist, Sidney va trebui sa aleaga intre prestigiu si integritate, dragoste si bani, aprecierea colegilor sau respectul lor, punctandu-si periplul cu o multime de gaguri. Filmul este de vazut si pentru Megan Fox (n-ar fi exclus ca aceasta sa devina noua Angelina Jolie a Hollywood-ului), dar nu si pentru Kirsten Dunst, in rolul colegei pline de dileme a lui Sidney.
A patra premiera a saptamanii este Fay Grim, in regia lui Hal Hartley; sequel la lungmetrajul "Henry Fool", care ii aducea regizorului premiul pentru Cel mai bun scenariu, in 1997, la Festivalul de la Cannes. Daca acolo Fay, jucata tot de Parker Posey, avea un rol secundar, acum ea e protagonista. Nu-ti este clar de ce actrita joaca arborand o mimica robotizata, adica ajungi sa te intrebi:– "e parodie la filmele cu spioni" tot ce se intampla? Actiunea te prinde totusi; desi indiciile care scapa CIA-ului, Mossad-ului, FSB-ului, le "prinde" numai Fay Grim, acestea sunt abracadabrante, daca nu rizibile.Te tine in tensiune si te surprinde cum personajul aiurit al lui Posey ajunge sa descopere de una singura drumul pana la sotul ei, cautat pentru informatiile pe care le avea si care amenintau securitatea SUA. Oricum, e cel mai antrenant film al saptamanii.
