Il stim cu totii pe Roland Emmerich. A facut Ziua Independentei, Soldatul Universal, Godzilla sau Star Gate, filmul pe care se bazeaza celebrul serial cu acelasi nume. Acum i-a casunat pe preistorie, asa ca in 10.000 i.Chr., avem de-a face cu vanatori de mamuti si mamutii de rigoare, plus o poveste gen "mi-au rapit-o pe iubita" de sta tigrul cu colti-sabie in coada. Cum n-a stat bine niciodata la capitolul logica, Emmerich face ce stie mai bine: spectacol (sau circ, depinde). Asa ca arunca animale preistorice (pe langa mamuti si tigri mai zarim si niscaiva stramosi ai strutilor, tare pofticiosi la carne de om), piramide in constructie, comuniuni cu spiritele, reincarnare (sau, ca in melodia lui Banica, "asta nu stiu ce-a fost...") si asa mai departe, intr-un film care arata bine, dar cam atat. Cu siguranta premiantul la box-office de saptamana viitoare, 10.000 i.Chr. este categoric o experienta escapista pentru fanii efectelor speciale bine ingrosate.
Asteptarile scad in cazul lui "Rataciti in... porno". Titlu cu vino-incoace, poveste fara. Sase amarati dintr-un orasel pierdut pe harta Americii au geniala idee de a realiza un film porno si purced la treaba, desi IQ-urile lor insumate nu par a depasi 200. Cu glume fara miez ("regizorului" i se spune "Some Idiot", iar traducerea romaneasca "Un idiot" - cu prescurtarea "Un" - este atat de des folosita, incat ti se apleaca), vorbaraie fara rost, absolut nicio scena de sex (probabil asta ii va deranja cel mai mult pe unii), debutul regizorului Michael Traeger surprinde (placut!) doar prin distributia plina de actori care categoric au cunoscut zile mai bune. Pe langa Jeff Bridges, in film mai apar Joe Pantoliano (Memento, Matrix), Ted Danson (in cel mai anost rol gay din ultimii zece ani), William Fichtner (agentul Mahone din Prison Break), John Hawkes (devenit celebru cu Me and You and Everyone We Know), Tim Blake Nelson (O Brother, Where Art Thou?), Isaiah Washington (Anatomia lui Grey) si asa mai departe, toti sabotati de replicile fara haz si de umorul (nu absurd, ci ridicol) scenariului aceluiasi Michael Traeger. Pentru masochisti, sau pentru cei care n-au reusit, in ultimii zece ani, sa aprecieze o comedie.
A treia premiera a saptamanii este filmul romanesc Un acoperis deasupra capului. Scenariul scris de Mara Nicolescu (care si joaca unul dintre cele doua roluri principale, alaturi de Gabriela Butuc) arata foarte bine pe hartie, dar pe marele ecran nu mai arata la fel de bine. O idee interesanta, extrem de potrivita pentru o comedie sprintara, a fost transformata intr-o cvasi-drama de regizorul Adrian Popovici (autorul celebrului Vlad Nemuritorul). Pe scurt, este vorba despre doua tinere cam "duse", date afara dintr-un spital psihiatric. "Nebunia" respectivelor, care se apropie mai degraba de entuziasmul lipsit de inhibitii al celui care nu da nici doi bani pe parerea celorlalti, este izvorul a nenumarate situatii hazlii (la nivel de intentie macar) cand acestea ajung in Delta, intr-un satuc uitat de lume, unde se aciueaza in casa fara acoperis a bunicului uneia dintre ele. Satenii (bine ingrosati de Popovici) le detesta din prima secunda pe "tarfe", pentru ca acestea, nedorind sa vanda casa, le pun in primejdie contractul cu un afacerist. Potentialul subiectului si entuziasmul personajelor, ca si apetenta lor pentru "trasneli" ar fi putut face din Un acoperis deasupra capului una dintre cele mai bune comedii ale ultimilor ani, dar rezultatul este un film care va pune rabdarea multora la incercare. Pentru sustinatorii fanatici ai filmului romanesc.
