Erau acolo, pe ecran, filmati de-aproape. Si probabil ca Isabel Coixet si-a dat seama la timp ca numai o Penelope Cruz dezgolita aproape complet ii mai poate salva filmul, caci Elegy este o vaicareala continua, cvasi-insuportabila. Povestea unui intelectual, profesor de arta (Ben Kingsley), si-a unei studente (Penelope Cruz), are soarta pecetluita in momentul in care il auzi pe profesor declamand atent, cu pauze bine punctate: "Am simtit ca nu va dura si-a inceput sa-mi fie groaza ca o pierd". De aici nu mai era loc decat de drame inchipuite, certuri inutile, toate acompaniate de o vesnic prezenta sonata pentru pian, reluata insistent si enervant ori de cate ori personajele converseaza pretios si excesiv de teatral (si plicticos, desigur).
Cred ca romanele lui Philip Roth sunt blestemate. Incredibilul succes de casa al cartilor sale a atras dintotdeauna producatorii, dar in general ecranizarile au fost extrem de prost primite de public. Ultima incercare, un film cu un pedigree asemanator: Nicole Kidman si Anthony Hopkins (se observa formula asemanatoare: un celebru actor de varsta a treia, de preferat un "sir" al coroanei britanice, si o superdiva cu cel putin 15 milioane onorariu per rol). Atunci era vorba de Pata Umana/The Human Stain, iar acum de Elegy, ecranizarea romanului The Dying Animal.
Clar primita in competitie numai datorita distributiei, drama Elegy face parte din acea categorie de filme care nu pot trai, pentru ca sunt avortate din fasa: Coixet foloseste un scenariu total neinteresant doar pentru a-si exersa un mod de filmare nefamiliar, cu camera in mana (si aici ar trebui sa ia niste lectii de la Cristi Puiu). Ben Kingsley, Penelope Cruz, Dennis Hopper sunt doar niste obiecte care trec pasager prin cadru, regizoarei pasandu-i la fel de multe de ele ca si spectatorului, adica aproape deloc. Filmul mai ca-ti lasa impresia ca trebuiau umplute 108 de minute, iar Coixet isi batea capul in fiecare dimineata la modul: "mda, acum o scena de sex, acum o conversatie ca sa vedem cat de mult se iubesc, acum o conversatie cu prietenul cel bun care incearca sa-i bage mintile in cap, inca o scena de sex, inca o conversatie, inca niste sfaturi bine-intentionate, a, avem 108 de minute? Gataaaa!"
Este surprinzator ca o acrita ca Penelope Cruz, care se afla in acest moment in categoria A a starurilor de la Hollywood si teoretic ar putea filma orice cu oricare regizor i-ar pofti inima, sa aleaga o asemenea zeama nici calda, nici rece, pe care, daca nu te-ar fi enervat atat acel pian deprimant, ai fi uitat-o in cateva minute. Primul film cu totul si cu totul insipid al festivalului.
