Sânge, supereroi şi fantasy

Vineri se lansează pe marile noastre ecrane (inclusiv pe ecranul IMAX) aşteptatul film al lui Zack Snyder Sucker Punch. Cinemagia va vedea filmul de-abia joi, dar nu trebuie decât să arunci o privire spectaculoaselor trailere lansate de studiourile Warner pentru a vedea că, cel puţin la nivel vizual, chiar avem de ce aştepta Evadarea din realitate regizată de Snyder. Dar să vedem ce anume din cariera lui Zack Snyder face ca noua sa premieră să fie atât de incitantă.

După Colegiul de artă din Pasadena, California (unde i-a avut colegi pe Michael Bay şi Tarsem Singh), Snyder a început să filmeze reclame şi videoclipuri, iar stilul vizual specific acestora se va regăsi şi în cele patru producţii pentru marele ecran lansate până acum, Sucker Punch: Evadare din realitate fiind al cincilea lungmetraj al regizorului.

Dawn of the Dead
Operaţiunile de cucerire a marelui ecran au început în 2003, când Zack Snyder este ales să regizeze Dawn of the Dead, un remake al filmului cu acelaşi nume lansat de George A. Romero în 1978, a doua producţie din celebra sa serie Living Dead (anul trecut s-a lansat Survival of the Dead, a şasea parte).

Chiar dacă porneşte de la aceleaşi premise ca şi originalul, detaliile se potrivesc mai degrabă temperamentului lui Snyder, dar şi noii generaţii hiperkinetice: dacă în filmul din 1978 morţii-vii sunt lenţi şi devin un pericol numai când înconjoară în grupuri mari un supravieţuitor (încă) uman, cei din remake sunt mult mai rapizi, agresivi şi... înfometaţi. Sarah Polley interpretează rolul principal din noul film, iar personajul ei, Anna, şi tovarăşii acesteia vor avea multe de furcă pentru a evita noua generaţie de zombie hiper-activi ghidaţi de Snyder.

Oricât de energic, Dawn of the Dead anunţă şi una din marile probleme ale regizorului: acesta preferă forma fondului, producţia din 2004 având nevoie de adăugiri şi noi secvenţe pentru că primii spectatori s-au declarat nemulţumiţi de poveste. Faptul că Sucker Punch nu este doar regizat şi produs, ci şi scris de Snyder, ridică nişte semne de întrebare cu privire la ceea ce se află în spatele poveştii tinerei închise la sanatoriu care evadează într-o altă realitate.

300
Dacă Dawn of the Dead a făcut deliciul publicului la Cannes în 2004, celebritatea mondială a venit în 2007, când 300, aşteptata ecranizare după romanul grafic omonim al lui Frank Miller, are premiera mondială în cadrul festivalului de film de la Berlin. Lăudat pentru stilul vizual, dar şi pentru fidelitatea faţă de sursa tipărită, 300 ia ochii cu montajul alert, culorile suprasaturate, personaje doldora de testosteron (inclusiv personajele feminine!) şi violenţa stilizată (şi fără menajamente pentru inimile mai sensibile), 300 a fost criticat pentru... "superficialitate". Şi iată cum revenim la poveste...

Filmul a stârnit şi o dezbatere, mulţi privitori grăbindu-se să comenteze că transferă conflictul "est versus vest" în lumea contemporană, ca un comentariu pro-american la conflictul Occidentului cu ţările arabe.

Watchmen
Al treilea film de gen din cariera lui Snyder (după film cu zombie şi film "sabie şi sandale" urmează cel cu supereroi), Watchmen are şi el probleme legate tot de poveste: ecranizarea după celebrul roman grafic al lui Alan Moore s-a dovedit prea lungă pentru a-i menţine trează atenţia spectatorului obişnuit, prin urmare a fost scurtată drastic şi chiar şi aşa a avut o durată de nu mai puţin de 2 ore şi 45 de minute! O versiune "director's cut", cu 25 de minute mai lungă, a beneficiat de o lansare restrânsă în oraşele americane Los Angeles, Dallas, Minneapolis şi New York, iar pe DVD şi Blu-ray şi-a făcut drum o versiune încă şi mai lungă, supranumită "ultimate cut".

În orice caz, stilul vizual al lui Snyder şi-a făcut loc şi în sumbrul Watchmen, regizorul dovedind că părerea lui Terry Gilliam, care conchisese cu ceva ani în urmă că romanul grafic este "imposibil de ecranizat", nu prea era corectă. Ajutat de o mulţime de specialişti în efecte speciale şi scenografi, Snyder transpune pe ecran complexa lume imaginată de Alan Moore, de la planeta Marte la întinderile îngheţate ale Atarcticii şi străzile întunecate ale oraşului New York, re
amintindu-ne una dintre cele mai celebre fraze din lumea romanelor grafice, "Who's watching the Watchmen?"

Legend of the Guardians: The Owls of Ga'Hoole
Dacă aruncăm o privire pe rottentomatoes.com, site-ul care centralizează o mulţime de cronici din toată lumea, la animaţia Legende din regatul bufiniţelor concluzia este aceasta: "Tonul sumbru şi efectele speciale spectaculoase sunt de admirat, dar povestea nu reuşeşte să se ridice la nivelul lor". Special creat pentru tehnologia 3D, Legendele au profitat la maxim de avantajele tridimensionalului, reuşind câteva dintre cele mai frapante cadre văzute în ultima vreme la cinema. Chiar dacă filmului i s-a reproşat este prea "pentru copii" pentru a plăcea spectatorilor adulţi, cu siguranţă aceştia au avut cu ce să-şi clătească ochii o dată aşezaţi pe scaunul de cinema.

Sucker Punch: Evadare din realitate
Să aibă noua producţie regizată, produsă dar şi scrisă de Zack Snyder parte de aceeaşi primire ca şi restul filmelor din cariera regizorului? Deocamdată nu ştim, dar Sucker Punch cu siguranţă o să dea lovitura la capitolul vizual.

Iată ce a zis Snyder despre această aventură fantastică despre o adolescentă închisă într-un ospiciu care evadează într-o realitate imaginară: "Acum ceva vreme am scris un scenariu pentru mine şi în el era o secvenţă care m-a făcut să mă întreb cum pot realiza un film cu secvenţe de acţiune deloc limitate de realitatea fizică, dar în care povestea să aibă totuşi sens. Este un film pe care nimeni nu l-ar putea face cu sfârşitul din scenariu şi cu acest subiect".

Vom vedea vineri ce a vrut să zică Zack Snyder...

Care e filmul tău favorit din cariera regizorului?