Ryan Reynolds: „Totul porneşte de la aroganţă”

Până îl vedem în Deadpool, Ryan Reynolds poate fi văzut în Self/less: Transfer de viaţă, un SF în regia lui Tarsem Singh, cunoscut pentru spectaculoasele din punct de vedere vizual The Cell şi The Fall. Reynolds interpretează rolul principal, ca versiune tânără a unui miliardar vârstnic (Ben Kingsley) care foloseşte o metodă revoluţionară de a-şi prelungi viaţa. Iată mai jos ce are Reynolds de spus despre concept şi despre rolul său.

Posibilitatea de a cumpăra timp... ce părere ai despre acest concept abordat în film?
Nu îmi place ideea! Cred că cel mai important este să foloseşti cât mai bine timpul de care dispui. Pentru mine e uşor să afirm asta pentru că sunt încă foarte tânăr. Însă atunci când ajungi la 80-90 de ani şi ai o lungă listă de regrete, probabil că vrei să mai obţii timp ca să îndrepţi lucrurile. De asemenea, sigur sunt mulţi alţi oameni care şi-ar dori să aibă această posibilitate, de aceea subiectul filmului îi intrigă. Cu toţii ne-am gândit la un moment dat în viaţă că ar fi minunat să existe opţiunea de a trăi veşnic sau de a cumpăra mai mult timp.

Am observat că îţi plac scenariile care ies din tipare şi nu urmăresc o linie convenţională. Ce anume te atrage la filmele cu elemente SF?
Ideea personajului care luptă împotriva tuturor într-o manieră mai puţin ortodoxă sau realistă îmi stârneşte interesul. Asta mi-a plăcut şi la The Voices sau la Buried: Îngropat de viu. Întodeauna am fost fan Hitchcock pentru că ţinea spectatorul cu sufletul la gură, iar poveştile lui nu aveau întotdeauna un final fericit. Îmi plac scenariile care implică ideea de imposibilitate.

Regizorul Tarsem Singh ne-a obişnuit cu filme care au imagini vizuale foarte puternice, impresionante. În Self/less: Transfer de viaţă este foarte rezervat din acest punct de vedere. Cum e să lucrezi cu un regizor care experimentează ceva nou de fiecare dată?
Este incitant! E bine ca artiştii, oamenii din industria cinematografică sau toţi cei cu spirit creativ să îşi extindă orizonturile, să încerce lucruri noi care să depăşească zona lor de confort. Tarsem a fost cucerit rapid de acţiunea filmului şi de elementele de thriller, însă a fost şi foarte implicat emoţional.

Filmul mai vorbeşte despre regrete şi felul în care poţi îndrepta greşelile. Ce a însemnat pentru tine să abordezi această latură neobişnuită pentru thriller SF?
Mi-a plăcut faptul că totul porneşte de la aroganţă. La începutul filmului, personajul lui Ben Kingsley este plin de el şi crede că poate cumpăra totul. Apoi se loveşte de consecinţe rapid şi dramatic.

Cum ai resimţit experienţa de a realiza un rol dublu?
A fost foarte greu pentru că trebuia să ţin cont de două conştiinţe captive într-o singură entitate. Din punct de vedere fizic personajul meu este Mark, dar din punct de vedere emoţional şi intelectual este Damian, dominantă fiind conştiinţa transferată.

Eşti pus într-o dublă ipostază atipică şi din alt punct de vedere: ca tată al unei femei adulte (interpretată de Michelle Dockery), dar şi al unui copil. Cum a fost experienţa?
Michelle Dockery îmi place foarte mult ca actriţa şi prietenă. Iar pe copii i-am iubit întodeauna şi am relaţionat foarte uşor cu ei. Ne-am distrat! Trucul este să îl faci pe cel mic să se simtă confortabil pe platourile de filmare. Se află printre adulţi şi poate fi intimidat sau stânjenit de acest lucru. Am încercat să o fac pe fetiţa alături de care am jucat să fie concentrată doar asupra mea, iar camerele şi luminile din jur să nu îi distragă atenţia.

Te-a afectat faptul că nu ai jucat nicio scenă cu Sir Ben Kingsley?
Recunosc că am fost abătut din cauza asta. Am avut o singură scenă împreună, dar fără replici. Cu toate acestea, am petrecut mult timp împreună pe platourile de filmare. Omul este o legendă!