Trilogia fantasy Materiile întunecate/His Dark Materials, semnată de Philip Pullman, care a captivat publicul încă de la prima publicare la finalul anilor 1990, s-a dovedit dificil de adaptat pentru marele ecran. Filmul Busola de aur/The Golden Compass (2007) era ecranizarea primei cărți din serie, dar HBO a făcut un serial care folosește materialul întregii trilogii. În The Golden Compass din 2007, Nicole Kidman apărea în rolul jucat acum de Ruth Wilson, Doamna Coulter. În centrul întregii povestiri este tema răpirilor de copii, răpiri organizate instituțional, așa cum prezintă Doamna Coulter: „Uneori, copiii dispar pur și simplu...” HBO România pune la dispoziția cititorilor Cinemagia un interviu cu Ruth Wilson, interpreta personajului negativ al seriei, Doamna Coulter.
Î: Cum ai ajuns să te implici în Materiile întunecate?
RW: Jane Tranter (producător executiv, Bad Wolf) m-a sunat și m-a întrebat dacă vreau să o joc pe doamna Coulter. Auzisem de Materiile întunecate, acum vreo 15 ani era o piesă de teatru, dar nu am citit cărțile. M-am gândit că trebuie să le citesc înainte să accept slujba și au fost minunate. M-au prins. Mai ales cartea a doua, am purtat-o cu mine peste tot. În plus, doamna Coulter este un personaj incredibil, deci nu am putut să refuz.
Î: Cum ai descrie-o pe doamna Coulter?
RW: Doamna Coulter este unul dintre personajele negative din serial. Este o femeie feroce, înfometată după putere, încântătoare și manipulativă. O place pe Lyra Belacqua, tânăra noastră eroină. Unul din motivele pentru care am acceptat slujba aceasta este pentru că este descrisă ca neavând niciun pic de moralitate, ceea ce mi-a plăcut! A fost descrisă de alții ca mama a tot ce e rău, ceea ce este foarte amuzant de jucat. Viața și călătoria ei sunt legate de Lyra și călătoria ei. Vei realiza că doamna Coulter ajunge să o urmărească pe Lyra, să o fugărească în căutarea propriului sine într-un fel. Iar prin această căutare, ea descoperă lucruri despre ea.
Î: Este un rol iconic, care a mai fost jucat și pe ecran și pe scenă până acum. Ai avut emoții înainte să îl accepți?
RW: Da, din plin. Personajul este atât de incitant, interesat, curajos, plin de culoare și sunt atât de multe lucruri de explorat la ea, chiar m-a încântat. Dar da, cărțile au o mulțime de fani, iar ea este urmărită de mulți din ei. Oamenii o iubesc și o urăsc în egală măsură. Este interesant, când exploram scenariul la început cu Tom Hooper (producător executiv și regizor), ne uitam la relația ei cu daimonii. Era destul de interesant cum doamna Coulter relaționează cu daimonul ei și cum putem expune acest lucru. În carte, ea este asemănătoare cu vrăjitoarea albă. Nu îți poți da seama de ce urmează cu doamna Coulter. Nu îi cunoști intențiile, este rece, manipulativă și își calculează bine mișcările, dar nu poți înțelege ceea ce crede cu adevărat sau ceea ce vrea. Cred că maimuța ei dezvăluie ceea ce simte cu adevărat. Am vrut să explorăm felul în care ea își arată aceste nuanțe, dar aducem și o parte din cine este doamna Coulter, poate chiar mai devreme decât în cărți.
Î: Ce fel de cercetare ai făcut pentru acest rol?
RW: Am cercetat maimuțele pentru că m-a intrigat ideea acestui animal spiritual sau suflet pereche de care ești atașat și m-a interesat ceea ce a vrut Philip să exploreze cu acești daimoni. Cred că un daimon este reflecția ta însuți sub forma unui animal, iar relația dintre doamna Coulter și daimonul ei este unică. Daimonii tuturor vorbesc, însă al ei nu vorbește. Daimonii tuturor au un nume, însă al ei nu are. Cred că este ceva foarte interesant în această dinamică dintre cei doi care se află în mijlocul a ceea ce doamna Coulter este cu adevărat. Cred că doamna Coulter are o parte din ea care se aseamănă cu maimuța și pe care o înăbușește, așa că am vrut să aflu cum să mă mișc ca o maimuță și aduc ceva din lucrurile specifice maimuțelor în felul în care se comportă doamna Coulter. Veți vedea că în momente foarte stresante, comportamentul doamnei Coulder se aproprie mai mult de cel al maimuțelor. Asta am vrut să aduc în partea animală a acestei călătorii. Poate sunt ca instinctele animale pe care doamna Coulter le-a ascuns, ies la iveală când te aștepți mai puțin.
Î: Ce este Magisteriumul?
RW: Magisteriumul, pe scurt, este un fel de biserică, poate biserica în perioada în care era mai strictă decât acum. Magisteriumul este forța dominantă care conduce această lume în care Lyra, și spectatorul, intră. El este cel care face regulile și impune restricțiile pe care toată lumea trebuie să le urmeze.
Nu știu dacă ea crede în Magisterium. Cred că a crescut cunoscând teoria și regulile impuse. Eu sunt catolică, deci am crescut într-un fel îndoctrinată cu unele lucruri. Credeai în anumite lucruri pentru că ți se spunea să crezi de mic copil. Lucruri ca păcatul original, cred că asta este povestea ei despre cine este ea. Cred că ea crede că este păcătoasă și asta provine de la păcatul original. Cred că ea se folosește de biserică pentru a-și construi narațiunea despre cine este și locul ei în lume.
Î: Ce scoate în evidență această serie fantastică comparativ cu altele dinaintea ei?
RW: Cred că deși este prezentată prin ochii unui copil, are multe teme adulte. Este interesantă pentru toate categoriile de vârstă, iar temele ei sunt universale. De ce unele lucruri rezistă mult timp? De ce Shakespeare rezistă mult timp? Pentru că temele lor sunt universale. În esență, este vorba despre ce înseamnă să fii om și ce înseamnă să treci de la pierderea inocenței din copilărie la a fi un adult și ne putem regăsi în toate aceste lucruri. Mai mult, are acest element al daimonilor despre care cred că este misterios, diferit și neobișnuit. Cred că este foarte interesant să ai un animal pe post de suflet pereche.
Î: Care a fost cea mai mare provocare pentru tine în timpul filmărilor?
RW: Cea mai mare provocare pentru mine cred că a fost tonul acestui serial și cum să fac să o redau pe doamna Coulter la un nivel mai profund, pentru că în carte ea este mai misterioasă și greu de înțeles. Cred că dacă pui asta pe ecran, trebuie să cauți mai mult de atât. O altă provocare a fost să vedem cât de mult să arătăm în primul sezon, ce călătorie vom face și cum vom portretiza asta.
Apoi este lucrul cu maimuța și daimonii. Mi s-a părut foarte dificil pentru că nu am mai lucrat cu CGI sau cu animale până acum. A trebuit să mă obișnuiesc să vorbesc sau să mă refer la lucruri care nu erau acolo. Păpușarul maimuței mele, Brian, mi-a devenit un bun prieten. Ne-am înțeles asupra relației dintre noi și de ce era așa ciudată comparată cu celelalte. Ne-am înțeles asupra întregii călătorii a personajelor noastre și ce înseamnă să fii în același spațiu împreună, ce facem când suntem singuri – lucru interesant, cum ne comportăm când suntem împreună. Într-un fel personajele noastre se urăsc unul pe celălalt, dar cred că defapt se urăsc pe sine. Doamna Coulter îl abuzează puțin. A trebuit să trecem prin asta înainte, ceea ce a fost captivant, dar a fost o provocare să aducem acest lucru pe micul ecran.
Î: Cum ați adus daimonii pe ecran?
RW: În cele din urmă, au decis să vom avea niște marionete care ne vor ajuta, la fel și echipa de filmare, iar pe cealaltă parte au fost băieții care se ocupă de CGI. Cu toții am lucrat la ce ar face un daimon într-o scenă. Apoi filmam acel lucru. Făceam un test cu marionetele care era strict pentru ele. Dacă marioneta era la picioarele mele, camera filma acel loc de lângă picioarele mele, apoi pictau ceea ce ar fi făcut daimonul. Sunt momente anume în care apar daimonii și reprezintă sentimele personajului căruia aparțin. Sunt importanți în felul acesta. Fără acest lucru, nu ar fi serialul care este. Este un proces masiv, după ce am terminat filmările, ei au mai lucrat încă șase luni la „pictatul” acestor animale și le-au dat personalitate și caracter.
Î: Cât de important a fost production design-ul pentru a aduce această lume la viață?
RW: Ei bine, această carte este epică și are o mulțime de fani. Lucrul incredibil despre această călătorie este că aproape în fiecare capitol al cărții este o altă lume. Este o muncă imensă pentru cei de la production design, pentru costumieri, pentru toți. Trebuie să fie epic. Trebuie să fie la scală mare. Cred că Joel [Collins] a făcut un lucru incredibil cu scenografia. A fost foarte atent la detalii. Casa mea este minunată, foarte călduroasă, este imensă, este opulentă, dar puțin decorată, nu chiar primitoare. Este ca o casă dintr-un catalog. A făcut un lucru incredibil și asta ajută la plasarea personajelor noastre acolo. Aproape fiecare episod are un alt ton și se simte diferit pentru că are loc într-un alt mediu.
Î: Ai vreun element preferat de pe platoul de filmare?
RW: Mi-au plăcut mult avioanele. Sunt foarte amuzante și am avut trei feluri diferite de avioane. Am avut unul care seamănă cu un metrou londonez, unul care era ca un avion privat și unul ca un avion militar. Sunt minunate. Aș fi putut să petrec un weekend doar jucându-mă într-unul din cele militare.
Î: Se pare că tu primești și cele mai bune costume...
RW: Am avut cele mai minunate costume! Cel mai bun lucru despre slujba aceasta este că știi că vei arăta bine. Adică, ea (doamna Coulter) poartă tocuri în zona arctică! Este interesant stilul serialului pentru nu este plasat într-o anumită perioadă. Avem, din nou, libertate de explorare. Ar putea fi anii ’40, dar am împins limitele și i-am modernizat puțin. În stilul meu sunt multe rochii strânse în talie ca în anii ’40, dar apoi aducem puțin și din anii ’40 și puțin din tot. Mi-a plăcut foarte mult ce costume a făcut Caroline.
