RRR, superhitul indian cu şanse la Oscar

de Ştefan Dobroiu în 18 Aug 2022
Action-ul de epocă explorează zorii luptei Indiei împotriva stăpânirii britanice

Am văzut săptămânile trecute RRR (filmul este disponibil pe Netflix), cel mai scump film indian din istorie şi identificat ieri de publicaţia Variety drept filmul indian cu cele mai mari şanse să obţină prima nominalizare la Oscar a Indiei în două decenii. Să-i dedicăm acestui titlu de care probabil nu ai auzit niciodată un articol care nu este o cronică, dar care îi explorează mizele şi atuurile.

În regia lui S. S. Rajamouli, RRR (Rise Roar Revolt) ne poartă un secol în trecut, când India se află sub controlul Imperiului Britanic. În primele scene ale filmului o vedem pe Catherine, soţia abuzivului Scott Buxton, administratorul regiunii Delhi, vrăjită de cântecul unei fetiţe, Malli, care trăieşte împreună cu familia într-un trib paşnic din jungla indiană. Catherine vrea să o ia pe Malli cu ea şi-i ordonă unui soldat să arunce câţiva bănuţi familiei. Doar că mama nu şi-ar da fiica pe toate averile din lume, se opune şi este ucisă brutal. Actul abominabil provoacă furia lui Komaram Bheem (N. T. Rama Rao Jr., foto), protectorul tribului, care pleacă spre Delhi promiţând să o salveze pe Malli. Când soţii Buxton sunt avertizaţi că un erou local le vizează reşedinţa, apelează la ambiţiosul soldat indian Alluri Sitarama Raju, care îşi doreşte cu orice preţ să avanseze în armata britanică, pentru a-l lichida pe Komaram...

Desigur, este aproape imposibil să găseşti un film indian a cărui acţiune complexă să poată fi rezumată în doar câteva fraze. Cu o durată de trei ore, RRR suferă din cauza exceselor specifice filmelor indiene (scenele de acţiune şi efectele speciale neverosimile), dar în mijlocul poveştii bate o inimă gigantică, iar asta te-ar putea captiva dacă poţi trece peste convenţiile acestui tip de cinema.

Cel mai interesant lucru la RRR este că sfidează câteva prejudecăţi pe care le-ar putea avea şi consumatorul de cinema România. Structural, suntem obişnuiţi să ne identificăm cu personajele caucaziene şi cele mai multe filme de epocă realizate în Statele Unite sau în Marea Britanie promovează această imagine a "salvatorului alb" şi a influenţei civilizatoare a marilor imperii asupra naţiunilor mai sărace. Dar ce te faci când naţiunile invadate sunt cât se poate de mulţumite cu propriul stil de viaţă şi nu agreează deloc ideea unei "civilizări", mai ales când aceasta se realizează prin mijloace violente?

Să presupunem că un film despre războaiele dintre Ţările Române şi Imperiul Otoman se produce în România. Ne putem aştepta ca el să arate extrem de diferit în comparaţie cu un film pe o temă similară realizat în Turcia, nu? Exact la fel stau lucrurile şi în cazul RRR, în care britanicii sunt prezentaţi grotesc şi caricatural, ceea ce poate fi mult mai aproape de adevărul istoric decât perspectiva europeană asupra ocupaţiei britanice din India. Până la urmă ştim un singur lucru: orice om care deţine o putere va ajunge cumva să abuzeze de ea. Şi cât de uşor e să abuzezi de putere atunci când te afli în opoziţie cu o civilizaţie pe care o consideri nedemnă de a ta? Se spune că istoria e scrisă de învingători, dar am putea nuanţa un pic: istoria e scrisă de cel ce deţine suficiente resurse financiare pentru a-şi promova propria versiune a istoriei în produse culturale. Dacă vrei o mostră de imperialism cultural tipic hollywoodian, iat-o aici.

Interesant este faptul că şi cel mai recent film indian nominalizat la Oscar avea o perspectivă similară asupra invadatorilor britanici. În Lagaan: Once Upon a Time in India ("lagaan" înseamnă "bir" sau "tribut" în hindi), vedem un sat indian ameninţat cu foametea din cauza birului excesiv care trebuie plătit anual imperiului britanic. Strâns cu uşa, un tânăr sătean (Aamir Khan) lansează o provocare soldaţilor britanici: dacă sătenii câştigă un meci de crichet, nu vor mai plăti birul. Dacă îl pierd, birul se triplează. Evident, sătenii habar nu au să joace crichet, iar soarta lor pare pecetluită, dar poate că lucrurile nu stau chiar aşa... Repetăm, un astfel de film ar arăta foarte diferit dacă ar fi fost realizat de britanici.

Dă o şansă lui RRR şi Lagaan. Până la urmă sunt un "eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul" în variantă indiană.

Exploreaza subiecte similare:

RRR (Rise Roar Revolt), S.S. Rajamouli, Aamir Khan, Lagaan: Once Upon a Time in India

Alte știri din cinema

Michelle Yeoh, rol major în mini-seria Blade Runner 2099

Mini-seria va fi continuarea directă a lungmetrajului Blade Runner 2049, lansat în 2017 ca un sequel al originalului din 1982

Gojira recomandă. Ce e de văzut la cinema și pe streaming săptămâna aceasta

„Cel mai malefic film văzut în ultima vreme”, plus un film românesc „de la cel mai prolific creator de conținut de la noi”, filme sentimentale, seriale cu umor de situație

Râul ucigaș - scufundarea în abisul percepției

Tânărul regizor chinez Wei Shunjun ne invită - mai mult decât au făcut-o alți regizori în ultimul timp - la interpretare

Laurent Cantet, regizorul francez care a câștigat Palme d'Or pentru Entre les murs, a murit

Distins cu Palme d'Or de către un juriu prezidat de actorul american Sean Penn, filmul prezintă un sistem de învățământ care se luptă să-și îndeplinească misiunile didactice și sociale

Părerea ta

Spune-ţi părerea
ishmael pe 18 august 2022 21:24
din cele 3 ore, cat tin cantecele si dansurile?
Costirik pe 18 august 2022 21:29
Am vazut si mi-au placut filme din multe tari, dar pe cele indiene nu le-am suportat niciodata....
vyydo pe 19 august 2022 01:07
singurul motiv pentru care filmul are sanse la oscar e pentru ca e despre lupta impotriva omului alb. cred ca si un film filmat pe un telefon din 2010 despre cum negrii sau oricare alta "minoritate" lupta impotriva albilor o sa fie nominalizat la oscar

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells