Daca esti cinefil si nu stii nimic despre Robert Rodriguez, mergi fuga la Internet sau cauta sa faci rost de cartea lui, Rebel Without a Crew. Daca esti si cineast, chiar si numai amator, e posibil sa-ti vina un chef nebun sa filmezi ceva. Cartea e recomandata cu caldura si cineastilor profesionisti, mai ales ca intreaga flora si fauna a cinematografiei romanesti pare sa aiba mereu nevoie de o motivatie... Dincolo de cinema, un model pentru oricine are nevoie de un dram de curaj pentru a-si urma visele, Robert Rodriguez face filme non-stop. Si-i place la nebunie. Cel mai recent film al sau duce granitele digitalului mai departe decat oirce alt film. Bine ati venit in Sin City
Rep: Cat de importanta este post-productia la un astfel de film?
R.R.: Cand filmezi totul e mult mai intens, cheltuiesti foarte multi bani cand filmezi, ai toti actorii acolo si trebuie sa te misti foarte repede, asa ca e nevoie de multa concentrare. |n post-productie lucreaza artistii CGI si iti aduc la doua zile secventele sa le vezi. Ai mai mult timp sa lucrezi si nu e la fel de stresant ca atunci cand filmezi. Ce a fost grozav a fost sa-l am pe Frank (Miller) alaturi de mine la filmari pentru ca erau doua perechi de ochi si, la viteza la care filmam, trebuia sa fim siguri ca n-am uitat ceva.
Rep: Frank este asa de implicat in proiect, unde anume si-a lasat semnatura in film?
R.R.: Stiam ca eu voi face filmul asta din punct de vedere al imaginii – adica mi-a dat voie sa fac tot ce am vrut vizual si ca efecte. El lucra cu actorii impreuna cu mine, iar eu trebuia doar sa traduc munca lui in imagini.
Rep: Cum ai adunat o distributie asa de impresionanta?
R.R.: I-am spus lui Frank de la inceput ca vom avea o distributie grozava, deoarece actorii vor veni la noi cand vor auzi cum vrem sa facem filmul. De multe ori actorii intra intr-un proiect si la final iese cu totul altceva decat se asteptau. Dar aici am fost asa de fideli romanelor grafice, incat puteam sa spunem: „Daca iti plac benzile desenate, asa va arata prima secventa tradusa in film. Iar asta le-a placut. |n plus, oamenii au auzit cum am filmat in Austin, intr-o atmosfera foarte libera, non-conformista. La multe filme regizorul nu detine controlul, studiourile sunt nervoase si cer mereu schimbari... Felul in care am lucrat este foarte benefic.
Rep: Am inteles ca Frank Miller a avut ceva rezerve inainte sa cedeze drepturile pentru Sin City, avand in vedere experientele sale anterioare cu filmele...
R.R.: Absolut. Si avea dreptate. Eu trebuia sa rasorn toate lucrurile rele care i s-au intamplat si stiam ca daca va veni la filmarea primei secvente, va fi convins. Ne-a vazut acolo cu cartile lui deschise, urmaream fiecare cadru si nu i-a venit sa creada.
Rep: |n film este multa violenta, dar totul este stilizat. Acest lucru face violenta mai putin suparatoare?
R.R.: Da, si la fel este si in carti. Ma uitam la carti si-mi ziceam: „scena asta este extrem de violenta, dar este frumoasa intr-un fel, cum sta el pe jos cu sangele galben tasnind peste tot...” Este ceva de arta abstracta in asta iar vizual, nimeni nu face asa ceva in filme. Eu m-am gandit ca ar fi mult mai bine decat orice incercam sa facem acum in cinema. Am vrut sa fac cartea, nu sa iau povestea si sa o rescriu ca s-o transform intr-un film. Sa incerc sa transform cinematografia intr-un roman grafic, iar atunci vom avea ceva asa de puternic si de uimitor vizual, incat oamenii nu se vor gandi ca se uita la un film, ceea ce nu e cazul. Pentru ca de fapt se uita la un roman grafic in miscare.
Rep: Cinematografic totusi, povestea se apropie de film noir...
R.R.: Da, iar film noir se refera la partea intunecata a lucrurilor, filmele din acest gen erau foarte violente pentru perioada lor, in anii ’40-’50, acum cand te uiti la ele par foarte blande, nu-ti mai amintesti decat de femme fatale, dar pentru vreme lor erau foarte socante, si totusi oamenii mergeau sa le vada. Ce mi-a placut la povestea asta este ca nu era deloc nostalgica. Este foarte moderna, poate soca si surprinde oamenii si nu am avut probleme cu MPA (Motion Picture Association – CNC-ul lor n.r.). Cred ca functioneaza precum cartea, te impresioneaza dar nu e atat de dur incat sa tii ochii inchisi. L-am facut foarte abstract, intr-un mod artistic...
Rep: Cum ai reactiona daca unii ar comenta ca filmul este misogin sau degradant pentru femei?
R.R.: As spune ca filmul este foarte bine echilibrat, deoarece sunt multe perspective, iar femeile sunt foarte puternice, chiar fac mai mult decat primesc. Daca te gandesti la film noir, acolo se incalcau foarte multe tabuuri, intr-o societate in care erau multe reguli si prejudecati. Cred ca filmul este fidel lumii nebune pe care a creat-o Frank, iar actritele s-au simtit bine la filmari, au considerat asta ca ceva de care sa fie mandre. Multor femei le place filmul, deci stiu ca nu este misogin.
Rep: Care au fost problemele tehnice ale trasferarii romanului grafic pe ecran?
R.R.: ~sta e motivul pentru care a trebuit sa filmam cu ecran albastru, deoarece trebuia sa separ actorii de fundal, pentru a obtine acel alb-negru. Nu arata ca nici un alb-negru de pana acum, deoarece filmele alb-negru sunt de fapt alb-gri, toate tonurile sunt gri. Iar in cartea lui Frank e doar alb-negru, nu exista tonuri, iar pentru a obtine efectul asta cu oameni adevarati trebuie sa filmezi un fals, trebuie sa folosesti toate trucurile meseriei pentru a face ce face el cu stiloul si tusul.
Rep: Deci ai avut mult de muca in post-productie, la studioul tau din Austin...
R.R.: Da, mi se intampla cateodata sa ies din camera de montaj, sa ma urc in masina si bateria era moarta, imi ziceam „cand am plecat ultima oara de aici?” Am acolo tot ce am nevoie si imi place la nebunie sa lucrez, imi place sa creez.
Rep: Ai gasit un spirit inrudit in Frank Miller?
R.R.: Cand ma uitam la cartile lui imi spuneam „trebuie sa iau legatura cu tipul asta, oare cum o fi ca persoana”. Iar in carti scria „scris de Frank, desenat de Frank, colorat de Frank...” mi se parea ca deja il cunosc pe tip... (rade).
Rep: Un om care le face pe toate, la fel ca tine...
R.R.: Da, si am lucrat foarte bine impreuna. Si eu, Frank si Quentin suntem acelasi gen de oameni. Oamenii se intreaba „cum e Frank?” Si el de fapt este un catelus, doar ca-i place genul asta de povesti, dar, la fel ca si Quentin, ele nu fac parte din felul lui de a fi.
Rep: Cum a inceput povestea cu 1$ intre tine si Quentin Tarantino?
R.R.: A inceput cand am facut muzica pentru Kill Bill II. Stiam scenariul inca de cand l-a scris, mi-a citit primele 30 de pagini in 1994. Stiam ca nu vroia sa lucreze cu un compozitor, pentru ca exista riscul sa nu-i placa ce va auzi. Asa ca i-am cerut voie sa fac eu muzica, pe gratis. „Daca nu-ti place, n-o folosesti”, i-am zis. El s-a bucurat, dar apoi avocatii mei mi-au zis ca nu poti face nimic pe gratis. Pentru ca un contract sa fie oficial, trebuie sa se schimbe cel putin un dolar intre parti. Asa ca mi-a dat un dolar. Apoi a venit acest film si eu am vrut sa vina si el sa regizeze o secventa, sa vada cum este digitalul, si el a zis, „OK, o sa vin pe gratis”, ceea ce, evident s-a transformat intr-un dolar. E doar o legitimare a contractului...
Rep: Ai parasit Director’s Guild (uniunea regizorilor) deoarece nu au vrut sa-i acorde lui Frank credit de co-regizor. Nu cumva ai exagerat?
R.R.: Nu, am considerat ca filmul este mult mai important decat orice regulament. A trebuit sa aleg intre a respecta regulile sau a face filmul asta. Mai aveam doar o saptamana pana la inceperea filmarilor, n-am stiut ca nu era regulamentar sa ai un al doilea regizor, mai vazusem co-regizori la alte filme. Am considerat ca e mai bine sa parasesc uniunea, decat sa nu fac filmul sau sa aman filmarile. Adica, toata lumea simte ca este ceva foarte nou si grozav si total diferit, si deja vroiam sa-l aduc si pe Quentin ca regizor, asa ca nu mi-ar fi permis asta, oricum. Si e mai bine ca nu mai fac parte din grupul ala, pentru ca avem niste idei asa de nebunesti, incat e mai bine sa fiu liber.
Multumiri MediaPro Film Distribution pentru amabilitatea cu care ne-a pus la dispozitie acest interviu.
Prin intermediul distribuitorului roman, MediaProFilm Distribution, incepand cu aceasta saptamana vom publica un "Sin City maraton" in care veti citi interviuri cu multi dintre actorii celui mai ambitios film al anului: SIN CITY
