Dacă ar fi să marcăm pe hartă fiecare loc pe care l-a văzut Bond sau fiecare loc unde s-a filmat o peliculă cu Bond, am încercui jumătate din suprafața terestră a pământului. De la paradisuri tropicale, la munți înzăpeziți și oceane înghețate, apoi prin toate capitalele lumii, prin cazinourile, castelele și bazele lor secrete, până în toate văgăunele, care mai de care mai periculoase și mai claustrofobice.
Veneția: agitată, nu scufundată
În Casino Royale, primul film cu Daniel Craig, tânărul agent secret e ca o forță brută, de neoprit. Își vânează dușmanii cu ferocitate, dar încă nu e complet matur și stăpân de sine, călcând peste cadavre și lasând în urmă numai pagube.
După o misiune care era cât pe ce să îi pună capăt zilelor, Bond fuge cu iubita lui, Vesper Lynd (Eva Green), în Veneția. Doar că vacanța lui romantic-idilică se transformă în cel mai labirintic thriller de urmărire purtat pe străduțele venețiene. Agentul secret își urmărește iubita trădătoare până într-o bijuterie de clădire veche – ca aproape orice clădire din centrul Veneției.
În tradiția lui Bond de a se folosi de mediul lui înconjurător ca să își învingă inamicii, acesta trage un glonț într-o țeavă imensă, eliberând un jet de apă care îi neutralizează pe atacatorii lui. Însă jetul declanșează o reacție în lanț, clădirea se clatină, se inundă și începe să se scufunde ca Titanicul, într-una dintre cele mai spectaculoase secvențe de acțiune din toată franciza Bond.
Evident, nicio clădire venețiană nu a fost distrusă în executarea acestei cascadorii. Clădirea a fost construită de la zero într-un platou imens la Pinewood Studios, în Anglia, într-un adevărat tur de forță ingineresc. Dacă îl cauți pe youtube, making of-ul acestei secvențe e un film în sine.
Sankt Petersburg: un loc simbolic
În celebra urmărire cu tancul de pe străzile din Sankt Petersburg în GoldenEye (1995), Bond (Pierce Brosnan) încearcă să îl prindă pe colonelul Ourumov, care a luat-o pe Natalya Simonova drept ostatec.
Adevăratul tanchist, cascadorul Gary Powell, a fost surprins de către patru sau chiar șase camere de filmat, datorită manevrelor irepetabile pe care le executa. Toată coregrafia a necesitat un plan elaborat și scump, care să ateste că în urma filmărilor, orașul va rămâne intact.
Statuia de pe tancul lui Bond care gonește pe străzile din Sankt Petersburg ne transmite o imagine cu adevărat monumentală. Mai ales dacă ținem cont că e primul film făcut după căderea comunismului.
Astfel că secvența, printr-un gest simbolic din partea realizatorilor filmului, celebrează finalul Războiului Rece. Atât în realitate, cât și în repertoriul tematic al francizei. Să ne amintim că în cele mai multe filme cu Bond, conflictele se consumă în jurul Războiului Rece.
Udaipur, India: ciocnirea civilizațiilor
Octopussy (1983) e chintesența unei povești exotice de spionaj. În timpul secvențelor de urmărire din Udaipur, în care Bond (Roger Moore) se alfă în minuscula ricșă, ne scapă câte o privire periferică la enigmele Indiei profunde, la aparentul haos controlat al traficului de zi cu zi, la baia de culori și de priviri aprinse, precum și la contrastul dintre sărăcia de pe străzi și palatele opulente.
Mai mult, avem ocazia să observăm cum omul modelează locul. Și invers. Pe lângă farmecul aclimatizării britanicului 007 de la o civilizație la alta, răsună un ecou al colonialismului, intonat cu un umor mai mult sau mai puțin intenționat.
Cairo & Luxor: genul filmului - cameleonic
Dacă Bond are de a face cu personaje cameleonice, filmul cu totul se mulează după împrejurimi. Dacă Octopussy ne poate duce cu gândul la romantismul bollywoodian, The Spy Who Loved Me ne amintește de Lawrence of Arabia. În mod ironic, și aici tot un britanic devine prințul deșertului, ca și Lawrence.
Superbitatea Egiptului și sentimentul mitic pe care ni-l transmite Luxorul se potrivește perfect cu tonul filmului.
Matera, Italia: ultimele destinații ale lui Bond
Un film bun de spionaj e ca o ambasadă multinațională. Tot așa, un film cu James Bond e și o formă de turism virtual. Iar dacă îl poți vedea într-o sală de cinema, e un turism cu atât mai imersiv.
Din fericire, recentul No Time to Die, care va intra curând în cinematografe, e filmat pe o cameră IMAX de 65mm. Știm deja din filmele lui Christopher Nolan ce poate face această cameră; mai exact, cât de acaparantă devine imaginea. Cât despre Bond, să vedem cum a ieșit urmărirea de mașini de pe Drumul Atlanticului din Norvegia sau cum se îngână noaptea cu ziua în superbul orașel Matera din Italia.
Până la lansarea din data de 30 septembrie (în avanpremieră)/ 1 octombrie (premieră), fanii din România pot începe să facă planuri de mers la cinema și își pot rezerva locurile dorite începând din 15 septembrie, data de la care pot fi achiziționate biletele pentru mult râvnita producție.
