Crescuti pe plaiurile mioritice cu personaje ca Apolodor sau Habarnam, numele E.B. White nu ne spune - in afara de asemanarea cu cel al lui T.H. White - mai nimic, si ca atare Charlotte’s Web, ecranizare a celebrei sale carti pentru copii (omul a mai scris, printre altele, si Stuart Little), se poate bucura linistit in salile noastre de avantajul prospetimii unei povesti necunoscute. Sau cel putin asa ar trebui, daca Gary Winick (al carui 13 going on 30 nu m-am dus sa-l vad) n-ar plictisi la cate ture da in jurul lui Babe si n-ar tine cu tot dinadinsul sa bifeze toate elementele care i s-a spus ca alcatuiesc un film pentru toata familia.
Bref, dupa ce Fern (Dakota Fanning) il salveaza pe Wilbur, un mic porc de ferma, de satarul patern, il creste cu abnegatie pana cand primeste directive sa-l scoata din casa si sa-l lase la unchiul Herb. Unde, din nou, spectrul cinei de Craciun isi scoate urechile iar Wilbur va avea nevoie de ajutorul tovarasilor sai de hambar ca sa scape; cu precadere cel al paienjenitei Charlotte. Am zis ‘hambar’ deci s-a inteles: voci celebre pentru vietatile de acolo (Steve Buscemi, Robert Redford, John Cleese, Oprah Winfrey, Kathy Bates etc), momente de CGI deloc rau lucrate (pana la punctul in care trebuie sa fii destul de atent sa-ti dai seama unde dispare animalul filmat si apar 0 si 1-urile) si dulcegarii cat pentru trei generatii. Basca umorul obosit, stors din trasaturile fiecarui animal in parte.
Structurat ca un basm (vezi si naratiunea insipida a lui Sam Shepard) dar povestit defectuos, Charlotte’s Web nu are sanse sa functioneze decat la anumite grupe de varsta, si appeal-ul lui pe acele segmente nu poate fi discutat. Sub 10 ani banuiesc ca e greu sa nu-ti placa. Parca totusi, The Incredible Journey si Homeward Bound (remakeul la TIJ) de exemplu, se chinuiau si ele sa imbine temele educative (prietenie, dragostea pentru necuvantatoare bla bla) cu gaselnita animalelor vorbitoare si le iesea mai bine. Sau eram eu mai mic.
