Reportaj: "Italience" la Calugareni

Filmul romanesc se naste in dureri
"Fe-me-ia ro-ma-na e ba-tu-ta!"

Reportaj de la Calugareni, unde Napoleon Helmis filmeaza "Italiencele"

Herzigova a plecat din Romania miorlaind ca n-a avut aer conditionat pe platou. Desi, la productiile straine, am vazut rulote cu toaleta, ventilatoare, frigidere, papa bun, cafelute, suculete... Iar regizorii straini vin la noi si cad dintr-o stupefactie intr-alta, constatand extraordinarul profesionalism al actorilor romani care nu vor cazare in hoteluri de cinci stele sau vile de lux, nu cer prosoape de o anumita culoare si nici baxuri cu apa minerala Evian. Actorul roman se bucura ca poate munci. Chiar si atunci cand e prost platit si-l bate soarele in cap, zi lumina. Actorul roman este fericit ca filmul autohton incepe sa miste din ce in ce mai vioi, dand semne ca, poate, raspoimaine, va fi mai bine. Vreti sa stiti cum se face, astazi, un film romanesc? Veniti cu noi!

Dimineata unei echipe de filmare.

E ora sase. Desteptatorul zbiara atroce. Inainte de a te tari sub dus, pui ibricul pe foc. Spalat rapid. Baut ce-a mai ramas in ibric dupa ce cafeaua s-a imprastiat pe aragaz. Imbracat fulgerator. Mic dejun anulat. Nu mai e timp. Tramvai, troleu, autobuz, taxi pana in Unirii. Imbarcat autocar. Plecat Calugareni (Giurgiu). Sat inecat in verdeata. Se vad doar acoperisurile, ca niste musuroaie mici. Drum de tara, fooooooarte desfundat. Scoala. Debarcare. "Cabinele" sunt in scoala. Pus costume. Machiaj minimalist. Cafea. Apa. Inca se mai poate respira.

"Italience" la Calugareni.

Regizorul Napoleon Helmis a scris un scenariu intitulat "Italiencele". A castigat premiul Centrului National al Cinematografiei, in februarie. Asta inseamna finantare de 80 la suta. Am citit scenariul, e foarte bun. Foarte buna a fost si ideea regizorului debutant de a-si face un aliat dintr-un director de imagine cu vasta experienta: Florin Mihailescu. Si dintr-o pictorita de costume, Svetlana Mihailescu, care, din drag de a lucra la acest film, a renuntat la onorariu! Si dintr-o distributie aleasa, nu pe ochi frumosi, ci pe valoare autentica. Cele doua surori titulare, Jeni si Lenuta, sunt interpretate de Mara Nicolescu (Miruna din "Filantropica") si Ana Ularu (cea mai buna dintre "Lolitele" de la Teatrul Mic). Capul rautatilor, Giovanni, este intruchipat de Vlad Zamfirescu, un tanar actor care calca apasat pe urmele tatalui sau, Florin Zamfirescu. Valentin Teodosiu, aflat la cel de-al 55-lea film al carierei sale, este Politistul Satului. Maicuta Frumoasa este Irina Dinescu (studenta la UNATC). Fulminanta, piranda cu bilete de papagal, e Frosa Cercel (amatorii de teatru au descoperit-o cu incantare in spectacolul companiei Entract, "Ziua in care nu s-a intamplat nimic"). Bruce Lee, nebunul satului, este Toma Cuzin, student, si el, la actorie. Fane, alt personaj dubios, este jucat de Emil Hostina, de la Teatrul Mic. Filmul va fi terminat in timp record: o luna si-un pic. Drept pentru care se lucreaza intr-un ritm infernal. Dar nu se vaicareste nimeni.

Jeni tine discursul electoral.

In plin soare, catarati pe o schelarie metalica, Napoleon Helmis si Florin Mihailescu incep treaba. Se repeta scena in care Jeni (Mara Nicolescu), catarata pe o banca, tine o cuvantare in fata electoratului. Acesta din urma este format din zece mamaite de prin partea locului, echipate specific, cu basmale, gumari, papuci de plastic. Soborul de bunicute, de un pitoresc maxim, o asculta cu sfintenie si expresivitate. Mara se urca si coboara de pe banca, repetand la infinit aceeasi replica: "Atentiune... Atentiune! Toate femeile d-acia sa vina sa vorbesc cu ele ceva! Da ce-l sustineti pa Giovanni? Alegeti o femeie! Nu v-ati saturat sa va conduca barbati? Sa-si bata joc de voi, sa va bata, sa va violeze? Sa fiti sclave, sa nu aveti servici si sa stati la mila lor?" Se cauta nuantele cele mai potrivite. Regizorul ii sugereaza sa fie mai persuasiva, dar nervoasa. Striga de sus, de pe schela: "Fe-me-ia romana e ba-tu-ta! Poate, mai putin aia de la oras, da' aia de la tara ia omoru'!" Mara continua sus-josul pe banca. La fiecare reluare, isi freaca talpile de pamant, ca un calut naravas. Gata, acum se filmeaza. I se iau cele doua lazi care ii facilitau urcarea pe banca, este incaltata cu sandale cu talpa groasa. "Liniste! Motor!" Liniste, pe naiba, ca se aud o masina de cosit si o drujba. Cand tace una, incepe cealalta. Cand, in fine, au tacut amandoua, trece un tractor atasat la o remorca bubuitoare. Scena se reia de un miliard de ori. In mod normal, dupa atata gimnastica, Mara ar trebui sa lesine dintr-o clipa intr-alta. Dar actorul roman are resurse inimaginabile! In loc sa cada lata, Mara executa, pe banca, genuflexiuni intr-un picior.

"Nu femeile, ci femeili!"

Se schimba unghiul. Acum este filmat "electoratul". Batranicile traiesc momentul cu maxima intensitate. Nu-i de colea sa fii vedeta de cinema! Basca, sa mai ai si replica! Desi stau in soare de cateva ore bune, femeile isi rostesc partitura fara balbe. Dar mai e de lucrat asupra intonatiei si a miscarii. Regizorul le cere sa nu mai gesticuleze cand vorbesc. "Pai, esti nervos, trebuie sa gesticulezi" - pune punctul pe i una dintre mamai. O alta, are si ea ceva de obiectat: "Nu se spune femeile! La noi, la tara, se spune femeili!" "Las' ca regizoru' stie mai bine ce trebe!"- pune lucrurile la punct o babuta mai disciplinata. Frosa Cercel, pe post de Fulminanta, e costumata in tiganca. Poarta ochelari de soare si are atarnata de gat o ladita cu: papagal, bilete de papagal, seminte de floarea soarelui. Provizia de bomboane agricole este dijmuita din greu de colegii de pe platou. Se apropie ora pranzului. Foamea se potoleste cu seminte si mere mici si acre, culese din pom. Frosa si "corul antic" repeta fara odihna. In timp ce asculta, destul de calm, vajaitul drujbei, sunetistul da marunt din buze: "Ne-am invartit de-un post-sincron..." De data asta, cel mai usor este rolul Anei Ularu (sora mai mica, Lenuta) care nu trebuie decat sa stea cuminte pe banca si sa asculte. Cand se termina cadrul, se trage la umbra si citeste ceva de pe o hartie mototolita. Invata tiganeste. E noul ei hobby si n-are nici o legatura cu filmul. Pana le vine randul, nu se plictisesc nici ceilalti. Hostina, Cuzin si altii din echipa au incropit o miuta pe terenul de fotbal. Vipia le prieste, evident. Cum regizorul n-are timp de taclale, il abordez pe asistentul de regie, Laurentiu Dinca: "Mereu e asa greu?" "Oho, - face tanarul filiform, cu barba - azi avem o zi linistita. Trebuia sa veniti la episodul >! Sau cand ne-am chinuit sa filmam buburuze. Le-am machiat, le-am parfumat, le-am costumat, da' ele, nu si nu! Si sunt doua scene cu buburuze, ca asa a vrut scenaristul! Si ce ne-am mai distrat cand am filmat intr-un loc unde era plin de purici, si nu stiam ce-i cu urticaria aia pe toata lumea..."

Valentin Teodosiu - din nou politist!

Mara se aburca la loc, pe banca, fiindca trebuie sa preia replica politistului. Valentin Teodosiu sade frumos pe o banca si asculta discursul Marei, jucandu-se cu celularul. Cand alocutiunea atinge apoteoza, afiseaza o fata extraordinar de cumsecade si glasuieste: "Alllooou! Doamna Jeni! Dupa ce termini, treci pa la mine, pa la sectie, sa te amendez. Te reclama Giovanni ca-l batusi. Vrea sa te dea in judecata. Si mai tre' sa platesti pentru anu' trecut, cand facurati scandal in gara. Ma obligara da la judet sa iau masuri. Tot zece milioane..." Este atat de bun, incat toata lumea e cu gura pana la urechi. Inclusiv regizorul. Teodosiu, dupa ce isi termina replica, il vede pe Helmis si il umfla rasul, ratand "seriozitatea" scenei. Da capo! Florin Mihailescu se rasteste la regizor: "Nu mai rade, ma, ca se bucura de rasul tau!" Mara sta smirna pana se termina si scena cu politistul. Apoi dispare. Soseste pranzul: o chifla cu salam sau o chifla cu cascaval, la alegere. Ne retragem la umbra si, invartind chifla in tipla, Valentin Teodosiu imi povesteste de ce a acceptat rolul: "Daca Nap m-ar fi ales numai pentru ca am mai jucat securisti, militieni si politisti, n-as fi acceptat. Dar mi-a propus un altfel de politist. Un personaj la limita. Un pariu cu mine. Politistul satului nu e un dobitoc. A terminat liceul, este un tip emotiv, vrea sa se aiba bine cu toti, dar devine fiara in momentul cand stapaneste situatia. Am mare incredere in Nap si in Florin Mihailescu, mi-a placut scenariul, am stiut ca nu sunt bani... Oricum, imi face mare placere sa fac acest personaj - o bijuterie cizelata cu mijloace simple!"

Tai-Ji, Rushdie si table in cancelarie.

Dupa ce m-a intrebat din cinci in cinci minute daca nu vreau apa, cafea, mere, seminte, sandvis, Mirela Vlad (PR-ul filmului) ma invita in scoala, la umbra. Aici s-au retras si actritele. Irina Dinescu citeste o carte pe care a luat-o de la Ana Ularu, "Ultimul suspin al neamului" de Salman Rushdie. In coltul opus, Ana si Mara joaca table. O atac pe Irina, rugand-o sa-mi spuna cum isi vede personajul: "E un rol foarte mic, am doar trei zile de filmare. Eu sunt Maicuta Frumoasa si mai multe nu vreu sa spun, fiindca personajul are o poanta, un element surpriza. "Desi abia a trecut in anul doi la actorie, Irina a jucat deja in cateva filme de lung metraj: "Sindromul Timisoara", "Modigliani" (unde a avut un rol destul de consistent), "Out of Season". Urmeaza de-acum celebrul "Project W"... Evident, copila are in fata o cariera de invidiat, nu pentru ca e "fata lu' Dinescu" ci pentru ca are o fizionomie cu totul si cu totul interesanta si, nu in ultimul rand, un car de talent. Sedinta foto - fulger. Irina ii arata lui Cristi Ionita unghiile rosii, impodobite cu picatele. Intre timp, le inoportunez pe "tablagioaice". O intreb pe Mara despre incredibilele genuflexiuni. Pe fata instelata cu pistrui apare zambetul si gropitele aferente: "Era un exercitiu de tai-ji. Un sport chinezesc foarte bun pentru mentinerea echilibrului interior (si exterior, as zice, judecand dupa cele vazute! n. red.). E mare nevoie sa ai pe dinauntru un anumit grad de relaxare fiindca lucram intr-un ritm fabulos, in conditii destul de vitrege: canicula, balti, urzici, furnici, purici... Aici, daca intrebi unde e toaleta, ti se raspunde : Peste tot!" Ana ii ia vorba din gura: "Cand am filmat, noaptea, scena de la discoteca, era un ecran luminat care atragea toate ganganiile zburatoare din zona. Nu suport gandacii! Am o fobie cu strigaturi. Cand venea spre mine un fluture din ala mare, de noapte, ma contorsionam in stil epileptic. Un coleg a si mancat, din greseala, un gandac. Ne intrau insectele pe sub haine, in ochi, in gura... Pana la urma, domnul Mihailescu a zis: "Miine sa gasiti o solutie, ca nu facem horror aici". La scena din casa fetelor, toata echipa a fost piscata de purici..." Desi este inca eleva la liceu (a trecut intr-a XII-a) Ana face fata, cu brio, incercarilor!

"Maicuta" Dinescu in decapotabila.

Mai greu i-a fost lui Vlad Zamfirescu, la scena cand trebuia sa incaseze de la Mara o sticla in cap. La inceput, a existat ideea folosirii unei sticle de zahar. Dar cand s-a dat "Motor", Mara s-a trezit in mana cu o sticla pe cat de groasa, pe atat de adevarata. Vlad a zis: "Io nu primesc in cap asa ceva!" Prin urmare, a fost inlocuit cu un cascador care avea lipita pe ceafa o cheie. Chiar daca aceasta a mai atenuat din lovitura, tot i s-a prelins pe gat un firicel de sange. Filmat cu acuratete. Intre timp, echipa si-a reluat lucrul. Acolo unde se filmeaza acum, in mijlocul terenului de fotbal, sa tot fie 40 de grade. Vine o decapotabila in care se afla Irina Dinescu. Vlad Zamfirescu, bandajat la cap si la mana, alearga strigand: "Ce-are, ma, dadu strechea in el?" Decapotabila pleaca si vine in ritm ametitor. Zamfirescu alearga si striga pana in pragul infarctului. Regizorul e lac de sudoare, dar nu-si scoate vesta de camuflaj. Frosa Cercel, langa poarta, sparge seminte cu nadejde, bucuroasa ca papagalul a scapat cu bine si a primit, mititelul, niste apa minerala. Toma Cuzin, cu o sapca pusa aiurea, blugi rapciugosi si manceag atarnat de gat, exerseaza mersul dezorganizat al nebunului care se crede Bruce Lee. Ei mai rezista. Noi nu. Iesim la sosea, sa gasim o ocazie spre Bucuresti. Insolatia nu ne impiedica sa pricepem ca am asistat la nasterea sangeroasa a unui film bun! Daca Sisif se nastea in Romania, precis ar fi fost regizor!

Gabriela Hurezean - National