Melodrama hipnotizantă „Reparându-i pe cei vii” vine din 10 noiembrie în cinematografe, anunță distribuitorul Transilvania Film. Primele două lungmetraje ale lui Katell Quillévéré, „O otravă puternică” și „Suzanne”, au ajutat-o să pună bazele carierei sale de regizor de film ce trateaza orice subiect cu delicatețe și dăruire. Acest al treilea lungmetraj, „Reparându-i pe cei vii”, se bazează pe povestea romanului cu același nume al lui Maylis de Kerangal, și este adaptat de Quillévéré alături de scenaristul veteran Giles Taurand.
„Reparându-i pe cei vii” urmează trei povești aparent fără legătură, care se țes cu atenție împreună: un adolescent francez și prietenii săi într-o excursie la mare, care se termină cu o tragedie, o femeie într-un alt oraș care află că inima ei slabă începe să cedeze și trebuie luate măsuri imediat, și două echipe de medici și experți medicali, care se luptă zi de zi să salveze vieți.
Totul începe cu un accident catastrofal, care lasă în ruine o familie și oferă alteia speranță. „Reparându-i pe cei vii” este o melodramă intens influențată de direcția poetică a regiei lui Katell Quillévéré. În drum spre casă, dintr-o escursie la surfing, Simon (Gabin Verdet), un adolescent rebel, este implicat într-un accident de mașină, care îl lasă fizic intact, dar în moarte cerebrală. Acest lucru îi șochează pe parinții săi înstrăinați (Emmanuelle Seigner și Kool Shen), care sunt obligați să ia o decizie dificilă: să doneze organele fiului lor sau să se agațe de o ultimă speranță? Între timp, la Paris, o femeie așteaptă un transplant care îi poate prelungi viața.
După debutul său în cadrul Festivalului de Film de la Veneția, „Reparându-i pe cei vii” și-a continuat traseul în festivaluri precum Festivalul de Film de la Londra, Rotterdam IFF și San Francisco IFF. De asemenea, filmul a strâns numeroase nominalizări de-a lungul traseului său. Printre multe altele, de menționat sunt nominalizările din cadrul Festivalul de Film de la Veneția, Valladolid IFF, Toronto IFF și Ghent IFF.
„Când am citit cartea, m-a mișcat cu adevărat și am simțit că există o legătură puternică, la un nivel mai profund, între mine și povestea aceasta, ceea ce m-a și determinat să fac acest film. Au existat, de asemenea, și o mulțime de alte elemente ale cărții pe care am considerat că ar fi interesant să le portretizez în film – în mod special, faptul că povestea are loc în puțin peste 24 de ore. „Suzzane”, filmul meu anterior, are o acțiune ce se petrece pe durata a 25 de ani, și m-am gândit că acest proiect va reprezenta o adevărată provocare temporală pentru mine, mai ales că îmi place să regândesc felul în care spun o poveste cu fiecare film, construind-o diferit de fiecare dată. De asemenea, a trebuit să am în vedere și evitarea căderii în capcana „cursei împotriva timpului”, declară Katell Quillévéré într-un interviu pentru Cineuropa.
Toate poveștile din film sunt destinate să se intersecteze, dar nu înainte de a fi conduse printr-o serie de momente intense și echilibrate cu atenție, în care oamenii sunt forțați să se confrunte cu situații neașteptate, durere emoțională și auto-reflexie profundă. În cele din urmă. „Reparându-i pe cei vii” este un film pe cât de dureros, pe atât de optimist, care tratează fragilitatea teribilă a vieții, în același timp în care recunoaște și puterea derivată din multiplele conexiuni – organice, emoționale și asociative – care ne leagă si ne definesc ca ființe umane.
.
