Sir Christopher Lee, care a murit în vârstă de 93 de ani pe 7 iunie 2015, a ajuns la faimă internațională jucând monştri şi răufacatori în filme, începând de la producțiile Dracula pâna la James Bond și Stăpânul Inelelor. Când avea 30 de ani a fost Dracula, Mumia și Creatura lui Frankenstein; la 80 de ani, Contele Dooku din Războiul Stelelor și vrăjitorul rău Saruman în Stăpânul Inelelor. De-a lungul carierei a mai fost Rasputin, Fu Manchu de mai multe ori și Scaramanga – omul cu pistolul de aur – alături de Roger Moore. Pentru ultimul dintre ele a fost plătit cu 40.000 de lire sterline - cea mai mare sumă primită de el, printre sute de apariții pe ecran, până la superproducțiile din ultimii săi ani, scrie Alex Hamilton, pentru publicația The Guardian.
Lee a devenit actor aproape din întâmplare. Prin naștere și educație, părea un candidat mai probabil pentru cariera diplomatică. Tatăl său, Geoffrey, un colonel decorat de mai multe ori în Primul Război Mondial, şi-a distrus prin jocuri de noroc căsătoria cu Estelle, fiica marchizului italian de Sarzano, și o frumusețe a societăţii din anii 1920. Christopher s-a născut în Belgravia, Londra. Studiile la colegiul Wellington, Berkshire, s-au încheiat brusc la 17 ani și a trebuit să se descurce cu un salariu de funcționar.
Dar Al Doilea Război Mondial s-ar putea spune că l-a salvat, făcându-l un ofițer de informații, prin nordul Africii și Italia, scrie The Guardian. La sfârșitul războiului, a fost detașat pentru o perioadă la o unitate de investigare a crimelor de război. Deși a fost lăsat la vatră cu gradul de locotenent, el a suferit o traumă psihologică în timpul pregătirii și nu a devenit niciodată pilot. În viața sa civilă ultrioară, i s-a cerut fără încetare să zboare ca pasager și a fost o consolare pentru el să aibă contracte de film ce stipulau să călătorească la clasa întâi. Fără aspirații anterioare sau talent natural pentru actorie, cu excepția unei voci plăcute de bariton întunecat - după cum comentează Alex Hamilton, de la publicația The Guardian - pe care şi-a exersat-o acasă și în străinătate în fiecare zi a vieții sale, el a fost împins spre film de una dintre rudele sale italiene influente, Nicolò Carandini, pe atunci preşedintele companiei aeriene Alitalia, care şi-a susținut propunerea cu o discuţie cu managerul italian al Two Cities Films, Filippo del Giudice. Lee a încheiat un contract de șapte ani cu grupul Rank entertainment, iar executivul care a semnat spunea: „De ce Filippo mă face să-mi pierd timpul cu un om care este prea înalt pentru a fi actor?”
Înălţimea lui de 1.93 m, ţinută vertical de temperamentul său elevat, și pasiunea pentru jocurile în turnee de golf pentru amatori – s-au dovedit foarte utile în asigurarea rolurilor pentru care a avut cea mai mare afinitate: figurile cu autoritate. El a împrumutat o prezență severă și impunătoate lui James I de Aragon în Disputa (1986), contelui de Rochefort în Cei trei muschetari (1973), lui Ramses al II-lea în Moise (1995), Cardinalului din L'Avaro (1990), unui mare preot în She (1965), Marelui Maestru al Cavalerilor Templieri din Ivanhoe (1958) și lui Duc în Duel diabolic (1968). El şi-a împărtășit înclinația pentru sinistru cu doi prieteni care au locuit în apropierea casei sale din Londra, într-o piaţă din Chelsea: scriitorul de thrillere oculte Dennis Wheatley și actorul Boris Karloff.
Lee a studiat inițial actoria la „şcoala de farmece” a lui Rank, unde trebuia să-și petreacă șase luni ale anului în reprezentaţii. Dar bâlbâindu-se la un moment dat și umilit de râsetele audienței când şi-a trecut mâna printr-o fereastră pe care a crezut-o din sticlă, el a recunoscut că teatrul nu a fost meseria lui și niciodată nu s-a mai apropiat de scenă. Poate că cel mai util antrenament ce care i l-a oferit Rank a fost în mânuirea sabiei: de-a lungul carierei sale s-a luptat în mai multe dueluri pe ecran decât oponenţi precum Errol Flynn și Douglas Fairbanks la un loc, comentează Alex Hamilton, de la The Guardian.
Terence Young i-a oferit lui Christopher prima – şi minima – șansă în fața camerelor - în Coridorul Oglinzilor (1948). În următorii 10 ani, el a jucat personaje secundare și anonime în filme britanice cu buget redus. Aceasta a avut un efect de durată în anii următori: el va accepta orice rol. Filmul care l-a ridicat din obscuritate și l-a prezentat în Times Square ca un vampir înalt de 15 m a fost Dracula, producția Hammer din 1958. A costat 82.000 de lire și a câștigat 26 de milioane, din care Christopher a luat 750 de lire sterline. A fost prima dată când el și Peter Cushing au lucrat împreună, într-o asociere care a durat 22 de filme.
S-a spus de multe ori în industria filmului că nu era ușor să te împrieteneşti cu Lee. Dar știa mereu rolul şi era mereu la locul potrivit, astfel că era mereu iubit de cameramani. În plus, alți trei actori care s-au bucurat, de asemenea, de roluri sinistre în filme au format şi păstrat un cvartet de prietenie cu el: Cushing, Karloff şi Vincent Price. Diferență specială făcută de Lee ca Dracula a constat în înălțimea lui și înfăţişarea impunătoare, în prezența lui terifiantă chiar și atunci când nu erau cuvinte scrise pentru el. Dar în timp ce admitem că Dracula a fost piatra lui de temelie, el în cele din urmă a lăsat rolul altora, iar mai târziu a regretat că s-a implicat în atât de multe aventuri din ce în ce mai absurde ale vampirului. Franța, Italia, Spania și Germania. Abilitatea sa de a-şi spune replicile în limbile acestora era un mare avantaj atunci când a venit vorba de dublaj. El a devenit primul actor care l-a jucat atât pe Sherlock Holmes, cât și pe fratele lui Sherlock, Mycroft, pentru regizorul Billy Wilder în 1970. În timp ce filmau la Loch Ness în Scoția, Wilder a remarcat către el, în timp ce mergeau în amurg printr întinderea înfricoşătoare de ape întunecate cu lilieci zburând prin jur: „Tu trebuie să se simţi destul de acasă aici”.
Rolurile secundare în filmele de acțiune – ca un ofițer nazist, pistolar din vest și pirat – nu i-au extins numai portofoliul, dar şi gama de actori principali care i-au fost idoli. Printre ei era Burt Lancaster, al cărui exemplu de actor care-şi face propriile cascadorii Lee s-a străduit să-l imite. Lancaster l-a avertizat o dată în privinţa jurnaliștilor: „Nu-i lasă să se apropie prea mult.” Lui Lee i-a plăcut să dea interviuri, dar l-au nemulţumit rezultatele, deoarece acestea se învârteau invariabil în jurul lu Dracula, în ciuda protestelor sale că l-a lăsat în urmă pe „prințul întunericului”. Având în vedere această atitudine, el i-a încredinţat jurnalistuui Alex Hamilton într-un mod mai degrabă surprinzător rolul de a-i scrie autobiografia, care a fost publicată în 1977, Tall, Dark and Gruesome (Înalt, întunecat și macabru). În 2003, după ce a jucat mai multe roluri pe an timp de peste 25 de ani, Alex Hamilton, colaborator al publicației The Guardian, a actualizat povestea de Lord al Răului, în lucrarea Lord of Misrule: The Autobiography of Christopher Lee.
Lee aproape a ajuns să creeze ceva de durată pentru cinema în 1973, interpretând păgânul Domn Summerisle în The Wicker Man. Cu un scenariu minunat scris de Anthony Shaffer și în ciuda unui buget aproape inexistent pentru producție, a fost un film de groază rar, ce s-au dovedit a avea o viață lungă. Lee a fost împiedicat de o accidentare să ia rolul lui Sir Lachlan Morrison într-o continuare, The Wicker Tree (2011), deși a avut o apariție cameo ca „Domn în vârstă”. După rolul impresionant din Pistolul de aur (1974), Lee – la îndemnul lui Wilder – a părăsit Marea Britanie pentru Hollywood, scrie Alex Hamilton de la publicația The Guardian. America i-a împlinit unele speranțe. Patea proastă a fost filmul dezastru Airport 77; partea bună - un succes comic complet neaşteptat ca gazdă a Saturday Night Live, cu staruri precum John Belushi și Dan Aykroyd.
Cele peste 40 de roluri jucate în anii 1970, cu săbii și vrăjitorii, crime și groază au făcut loc rolurilor sale de căpitan U-boat în filmul lui Spielberg 1941 (1979) și, din nou în Europa, interpretarea studiată a călăului Charles-Henri Sanson ca dandy, pentru o istorie a Revoluției franceze din 1989, dată pe micul ecran. Lee era fascinat de execuțiile publice. Mutarea în SUA i-a dat posibilitatea să vadă scaunul electric direct, într-o stare detașată similară celei cu care invitase anterior pe ultimul călău din Anglia să vină la el acasă și să vorbească despre propria carieră. Una dintre distracțiile lui preferate era vizita la Muzeul Negru al Scotland Yard. A continuat să lucreze neobosit, devenind o figură familiară în casele de producţie din Franța, Italia, Spania, Germania, Balcani, Marea Baltică și Rusia; el a făcut, de asemenea, filme în Pakistan și Noua Zeelandă, iar în 2000 a făcut un rol memorabil ca majordomul Flay în producția de televiziune BBC a Gormenghast.
În secolul 21 a văzut o revigorare majoră a reputației sale – prima dată în prequel-urile Star Wars, iar apoi şi mai mult ca Saruman în Stăpânul Inelelor, filmul lui Peter Jackson premiat cu Oscar. A fost supărat atunci când Jackson i-a tăiat scenele în ediția cinematografică finală a trilogiei lui, Întoarcerea Regelui (2003), dar supărarea i-a trecut când scenele au fost restaurate în edițiile extinse pe DVD. În cele din urmă, la 80 de ani, Lee a câştigat un onorariu de șase cifre. El şi-a a reluat rolul în filme Hobbitul. Cu toate acestea, unul dintre rolurile de care a fost cel mai mândru a fost într-un cu buget redus: provocarea grea – și riscantă din punct de vedere politic – de a juca rolul principal in Jinnah (1998). Deși Lee a lucrat cu toată seriozitatea și admirația cuvenită pentru fondatorul Pakistanului (și a arătat remarcabil de asemănător), a trebuit să stea în mod constant sub pază armată din cauza unei campanii de presă abuzive împotriva producătorilor pentru asocierea „tatălui națiunii” cu Dracula; guvernul Pakistanului în cele din urmă a cedat presiunii și şi-a retras finanțarea pentru film. Produsul final a fost bine primit de critică; Lee însuși a considerat-o cea mai mare realizare a lui, deși nu toată lumea ar fi de acord.
Totuși, acasă devenea preferatul națiunii. Tim Burton îi dăduse roluri mici în cinci filme și a urcat pe scenă să-l introducă când Lee a câştigat un premiu Bafta pentru întreaga carieră în 2011. Un premiu BFI în 2013 i-a fost înmânat de Johnny Depp. În Franța, a fost făcut cavaler al artelor și literelor; a fost, de asemenea, onorat la Berlin. A primit cel mai înalt ordin al imperiului britanic în 2001 și a fost făcut cavaler în 2009. Un program prolific de apariții în filme a continuat și - cel mai recent - preluase rolul principal în comedia Îngerii din Notting Hill. În urma lui rămâne soţia, Gitte (născută Kroencke), cu care s-a căsătorit în 1961, şi fiica lui, Christina. Christopher Frank Carandini Lee, actor, născut pe 27 mai 1922, a decedat pe 7 iunie 2015.
Părerea ta
Spune-ţi părereaOricum legendar actor.