O umbră de nor (regia Radu Jude) a obţinut sâmbătă Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru categoria Scurtmetraj, în cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania. Cinemagia a văzut filmul şi a vorbit cu regizorul despre această dramedie, care şi-a făcut debutul în luna mai a acestui an în secţiunea Quinzaine des Réalisateurs, la Cannes.
Scurtmetrajul O umbră de nor spune povestea unui preot, interpretat de regizorul de teatru Alexandru Dabija, care este chemat la căpătâiul unei muribunde pentru a-i spune o rugăciune, într-o zi toridă de vară. Legat de tilul filmului, Radu Jude a notat: „Sunt numeroase sensuri posibile care pot fi găsite în acest film. Poate că cel mai important este exprimat într-un fragment din rugăciunea rostită de personajul principal: ticăloasa mea viață ca un somn a trecut, Ca o umbră de nor..."
Scurtmetrajul tratează cu umor un subiect în continuare tabu în cinema (chiar după ce un film ca Amour era premiat la Cannes anul trecut), moartea. Radu Jude reuşeşte să aducă haz într-o situaţie dramatică: unei muribunde încercuite de familia îndurerată îi este adus la căpătâi un preot pentru o ultimă rugăciune. La Cannes, în paralel cu această poveste, se spunea în urmă cu aproape o lună, o alta - similară ca temă, dar diferită în tratate - As I Lay Dying, după William Faulkner, despre moartea lui Addie Bundren şi aventura familiei sale în încercarea de a duce la bun sfârşit ultima ei dorinţă - de a fi înmormântată într-un alt oraş.
La Radu Jude cea mai mare parte a filmului are loc în spaţiul claustrofob al unui apartament, în care regizorul înghesuie la un moment dat chiar zece personaje (şi un câine). Senzaţia de sufocare e dată şi de ornamentaţia încarcată din sufrageria familiei, cu flori de plastic şi cortină cu ciucuri aurii, într-o compoziţie kitsch. Momentul tragic ia o întorsătură amuzantă odată ce preotul începe citirea rugăciunii şi în ecuaţie intră fiica (Mihaela Sîrbu) muribundei. Cuplul conjugal Mihaela Sîrbu-Şerban Pavlu revine în acest scurtmetraj (tot nu în termeni foarte buni), după ce ne invita la un râsu-plânsu' în Toată lumea din familia noastră. Cert e că situaţia tragică e condimentată cu momente nostime, încât pare că nici regizorul nici spectatorul (care se lasă amuzat) nu mai au nimic sfânt.
Legat de tema morţii din scurtmetrajul său şi spargerea tabu-ului, Radu Jude a mărturisit pentru cititorii Cinemagia: „E un fel de exorcizare, şi pentru mine şi pentru Alexandru Dabija, a fricii şi a obsesiei morţii. E o preocupare constantă în mintea mea. Camus începea 'Mitul lui Sisif' cu 'a hotărî dacă viaţa merită sau nu trăită e cea mai importantă întrebare'; într-adevăr, cea mai importantă întrebare e legată de raportarea la moarte. După felul în care îţi rezolvi problema asta poţi trăi mai departe, cred... În ultimii ani descopăr partea mişto din faptul că o să mori într-o zi, faptul că-ţi dă un soi de libertate: să nu-ţi fie frică de chestii din viaţă pentru că într-o zi o să mori, şi atunci ce sens are să-ţi mai baţi capul cu frici, jene, spaime, scrupule".
Mai departe, Jude a povestit cum a ajuns la ideea acestui scurtmetraj: „Tema morţii mă tot vizita, şi ea s-a întâlnit cu perioada când am citit Cehov integral; şi la el apare foarte des tema asta, dar şi personajul preotului, pus în situaţii penibile în viaţa cotidiană. Apoi au fost conversaţiile telefonice cu Florin Lăzărescu (scenaristul - n.red) şi s-a ajuns la ideea unui film despre un preot care spune o ultimă rugăciune. Apoi am vorbit cu nişte preoţi, şi aşa am auzit, mai mult sau mai puţin, de situaţia din film".
În scurtmetrajul O umbră de nor, personajele nu suferă doar sufleteşte, ci au şi afecţiuni fizice. Nu doar muribunda, ci toată lumea e - într-un fel sau altul - într-o stare de degradare. Ginerele (Şerban Pavlu) muribundei are mâna în ghips, o rudă (Marinela Chelaru) nu poate îngenunchia pentru că are picioarele umflate de la diabet, preotul (Alexandru Dabija) schiopătează... Legat de acest aspect, Radu Jude spune pentru cititorii Cinemagia că O umbră de nor „e un film şi despre corp, despre relaţia omului cu corpul, cu finitudinea şi cu degradarea corporală". Legat de faptul că preotul schiopătează, Jude precizează că „Diavolul e de obicei reprezentat ca fiind schiop...".
Preotul este jucat de regizorul de teatru Alexandru Dabija. Despre alegerea lui, Jude spune: „Am descoperit întâi spectacolele lui, câteva m-au fascinat, Ultima bandă a lui Krapp (după Samuel Beckett - n.red), „Despre iubire la om“ (spectacolul după textul „Marfă vie“, de A.P. Cehov - n.red), mi se par nişte capodopere în teatrul românesc. Citind nişte interviuri cu el, am văzut nişte poze pe internet. Şi lucrând cu Florin Lăzărescu la scenariu i-am zis: 'uite, cam aşa trebuie să arate popa ăsta despre care scriem noi'. Ce mi-a plăcut la el din poze şi după ce l-am întâlnit şi a dat probele e că există o anumită profunzime în gândirea lui, o anumită viaţă intelectuală interioară foarte complexă, care se vede în modul în care se mişcă, cum vorbeşte, cum arată; e un om pe care viaţa l-a marcat într-un fel. Vroiam să fie un om mai răvăsit interior, mai complicat, şi mi se pare că la el se vede treaba asta. Vreau să aduc de la un actor tot ce are el ca fiinţă umană, nu ca şi construcţie actoricească".
O umbră de nor a câştigat 117.915 lei la sesiunea septembrie 2011 a concursului organizat de CNC. Scenariul este scris împreună cu Florin Lăzărescu. Ada Solomon este producătorul acestui scurtmetraj. Radu Jude este autorul scurtmetrajelor multi-premiate Lampa cu caciula (2006) și Alexandra (2007). Cea mai fericita fata din lume reprezintă debutul lui în lungmetraj, iar Toată lumea din familia noastră, al doilea lungmetraj al său, a primit în luna martie a acestui an premiul Gopo pentru cel mai bun film românesc.
