Scoaterea CNC de sub autoritatea Ministerului Culturii, în tandem cu un proiect de lege scris de senatorii Sergiu Nicolaescu şi Radu F. Alexandru alcatuiesc unul dintre posibilele scenarii ce vor afecta viitorul cinematografiei.
Ieri, într-o conferinţă de presă organizată la CNC, Radu F. Alexandru, membru al comisiei de selecţie la cea mai recentă sesiune de concurs, a enumerat câteva dintre punctele cuprinse în proiectul de lege privind cinematografia pe care-l pregăteşte; el va propune în cadrul mandatului său senatorial: scoaterea CNC de sub autoritatea Ministerului Culturii, desecretizarea concursului de proiecte cinematografice, evaluarea unor „decupaje regizorale” şi nu a scenariilor.
(Decupajul regizoral este o prezentare în tabel a acţiunilor şi modalităţii de filmare, prezentate cadru cu cadru.)
Într-un gând cu aceste propuneri sunt cele ale regizorului Sergiu Nicolaescu, de asemena parlamentar, care declara cu cateva zile în urmă că una dintre greşelile acestui concurs al CNC este faptul că proiectele sunt secrete. „În realitate, numele regizorului, al scenaristului şi numele actorilor garantează pentru un film. Secret ar trebui să fie juriul, nu cei care participă la acest concurs. Noi, parlamentarii, avem în vedere o nouă lege a cinematografiei, pe care sperăm să o depunem în cel mult două luni la parlament. Pe de altă parte, apartenenţa CNC la Ministerul Culturii este, ea însăşi, o catastrofă. Cinematografia trebuie să ţină de Parlament".
Un alt moment al discuţiei, discreditant la adresa lui Radu F. Alexandru, a fost cel în care senatorului i s-au cerut argumentele pentru care a notat cu „9” scenariul SE CAUTĂ O MAMĂ, ce urmeaza a fi produs de ARTIS FILM ROMÂNIA, şi regizat de Adrian Popovici, în condiţiile în care Cristian Mungiu şi Alexa Visarion l-au notat cu 4. Criticul de film Andrei Gorzo, în calitate de lector şi consilier al lui Mungiu în notarea proiectelor cinematografice, a contestat vehement nota dată proiectului ce urmează a fi regizat de Adrian Popovici. Fostul membru al juriului, Radu F. Alexandru, a evitat să-şi asume nota şi să-şi argumenteze alegerea.
„Cred foarte mult în Dinu Tanase şi Dan Piţa”, a motivat apoi Radu F. Alexandru intrarea în lista de proiecte care vor fi finanţate a scenariilor PORTRETE ÎN PĂDURE (Cesaro Film) şi CHIRA CHIRALINA (Castel Film), ceea ce - în mod evident - nu este un argument în contextul unei jurizări care se vrea imparţială.
La conferinţă de presă a participat şi regizorul Cristian Mungiu, nu la masa prezidiului, însă. Doru Mitran, tot membru al juriului la sesiunea noiembrie-decembrie 2008 nu a fost prezent la conferinţă. Au mai participat, dintre regizori, Radu Muntean, Tudor Giurgiu şi Nicolae Mărgineanu.
Eugen Şerbănescu a participat în public şi a înmânat presei o scrisoare deschisă prin care
îl acuză pe Cristian Mungiu că se consideră „centrul universului cinematografic românesc”. Directorul CNC adresează, de asemenea, rugămintea ca sistemul să nu fie distrus, pentru că „Mai binele este uneori duşmanul binelui”.
Părerea ta
Spune-ţi părereaTraind in cercul vostru stramt, punctajul va petrece, ci tinerii regizori stau somand la ...ceas de veghe.
Scrisoare deschisă către mass-media - 18 Martie 2009
Stimate doamne, stimaţi domni,
Scrisoarea deschisă a d-lui Cristian Mungiu către Ministrul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional este un document forţamente subiectiv, produs nu de o persoană neutră, ci de către un participant implicat direct în competiţia cinematografică. Autorul face
parte dintr-un grup artistic caracterizat prin apartenenţa la aceeaşi generaţie, cu universuri tematice înrudite şi mijloace stilistice de exprimare asemănătoare. Prin urmare, el exprimă în mod firesc în judecăţile sale interesele artistice şi financiare atât ale sale cât şi ale grupului din care face parte. Din aceastăcauză, el consideră greşite” acele reglementări, proceduri,interpretări ale Regulamentului de concurs care nu sunt de natură a crea avantaje proiectelor personale sau provenind din cercul domniei sale, deşi a luat parte efectiv, alături de toţi producătorii şi realizatorii de film, la realizarea acestui Regulament. Acum, după câştigarea
premiului de la Cannes, dl. Mungiu se consideră centrul universului cinematografic românesc şi tot ce nu îi mai place sau nu îi mai serveşte eticheteazădrept “greşit”.
Însă Centrul Naţional al Cinematografiei este o instituţie chematăprin lege săasigure un cadru competitiv cât mai corect şi mai echidistant pentru toţi participanţii la concurs, fie ei mai tineri sau mai în vârstă decât generaţia d-lui Mungiu. Cinematografia română nu este formată dintr-un singur om, ci din mai multe generaţii şi din individualităţi artistice, fără vârstă biologică. Ea are un trecut important şi un viitor important. Ceea ce dl. Mungiu, din unghiul său de vedere, considerăgreşit alţii consideră corect. CNC nu poate schimba Regulamentul dupăcum vrea unul sau altul dintre participanţi sau dupăcum li se schimbălor statutul de-a lungul carierei. CNC poate propune îmbunătăţirea unor prevederi din Regulament pe baza unei dezbateri şi a unui consens sau cel puţin a unei largi majorităţi a
celor interesaţi din industria cinematografică. Echilibrul atins în ultimii doi ani nu trebuie stricat de dragul nimănui.
De exemplu, dl Mungiu este nemulţumit că “se pune semnul egal între un film care a luat Palme d’Or la Cannes şi un film care a fost prezentat la Festivalul din Cairo”. Dar la data la care a fost statuat Regulamentul de concurs, această prevedere nu i-a suscitat d-lui Mungiu nicio îngrijorare, deoarece ambele festivaluri erau (sunt şi acum) considerate de FIAPF ca făcând parte din categoria A (festivaluri competitive) şi nimeni nu fusese selectat nici la Cannes nici la Cairo. Ulterior, dl. Mungiu a repurtat un Palme d’Or. Dintr-o dată, prevederea de mai sus nu-i mai convine, domnia sa dorind săse departajeze de cei selectaţi la Cairo. Drept urmare, inventeazăun scandal şi îl “informează” pe Ministrul Culturii, Cultelor
şi Patrimoniului Naţional că Regulamentul este “sabotat”, manipuland în acelaşi timp şi opinia publică. Alt exemplu: Dl Mungiu a făcut în timpul jurizării o obsesie contra proiectului lui Dinu Tanase, pe care în scrisoare îl veştejeşte în toate felurile. Oare de ce?
Dacădăm timpul înapoi, descoperim cădl. Dinu Tănase a fost membru în juriul sesiunii de concurs din decembrie 2006 şi a notat proiectul “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” doar cu nota 6,40. Asta este situaţia.
De la un capăt la altul al scrisorii, dl. Mungiu se căzneşte să demonstreze că CNC – aceeaşi instituţie care i-a selectat, pe baza aceluiaşi Regulament, proiectele filmelor, inclusiv participarea la Cannes şi la Oscar, finanţându-l în ultimii doi ani cu suma de aprox.
800.000 Euro; aceeaşi instituţie care l-a invitat de bunăcredinţăsăfacăparte din juriu - aceeaşi instituţie deci… nu e în stare săorganizeze concursuri!! Mai mult, dl. Mungiu, orbit de o sfântă mânie, pune în cârca instituţiei noastre şi problema sălilor de cinema, şi problema distribuţiei filmelor, şi piratería, şi altele, confundând probabil CNC cu Armata Salvării,Mama răniţilor sau Crucea Roşie! În realitate, niciuna dintre aceste probleme nu se află în competenţa şi în atribuţiile CNC. Pentru publicul larg, nespecialist, confuzia poate prinde.
Pentru cei din industrie, ea nu poate decât să-l discrediteze şi mai mult pe autor.
În final, dl. Mungiu dă cărţile pe faţă: ”CNC să fie degrevat de sarcina organizării concursului”, care să revină unui “organism independent”. Iată-ne veniţi acasă! Adică– la bani! Organism independent care săîmpartă banii? Independent de cine? Autorul nu
precizează. Să înţelegem că o anume entitate doreşte să diriguiască banii Fondului Cinematografic pe alte criterii? Cine este acea entitate şi care ar fi acele criterii? Autorul nu precizează…
Deocamdată faptele vorbesc. CNC a organizat 5 concursuri în doi ani. Din aceste concursuri au ieşit filme care au repurtat un Palme d’Or pentru lung metraj de ficţiune, un Palme d’Or pentru scurt metraj de ficţiune, un Urs de Aur pentru scurt metraj de ficţiune, alte
numeroase premii importante. Anul trecut am crescut producţia de filme finanţate de CNC cu 60 la sută. Avem în producţie 50 de filme de lung metraj de ficţiune, ceea ce este un record absolut în istoria instituţiei. Aceste filme trebuie săiasăpe piaţăîn următorii 2 ani şi
jumătate. Au fost contractate 17 milioane de euro în doi ani de zile. Banii nu provin de la buget, nu sunt bani publici, ci provin din procentele prelevate din venitul operatorilor de publicitate, jocuri de noroc, cablişti etc. Între producţiile în lucru se aflăcele ale lui Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu, Cristian Mungiu, Cătălin Mitulescu, Radu Gabrea, Sinişa Dragin, Sergiu Nicolaescu, Stere Gulea, Constantin Popescu, Napoleaon Helmis, Nae Caranfil, Radu
Mihăileanu, Adrian Istrătescu Lener, Alexa Visarion, Dan Piţa, Şerban Marinescu, Călin Netzer, Radu Jude, Mircea Daneliuc, Bogdan Dumitrescu, Fanny Ardant, Adrian Popovici, Hanno Hofer, Marian Crişan - citaţi într-o ordine aleatoare.
În pofida asaltului denigrator la care este supus, parteneriatul Public-Privat alCinematografiei (adicăsistemul de ajutor de Stat, fărăde care n-ar exista nici filme, nici premii, nici egouri supraexpandate) funcţionează. Fireşte, nu există sistem infailibil. Orice sistem este perfectibil. Dar, atenţie! Mai binele este uneori duşmanul binelui.
Perfecţionându-l, vărugăm nu-l distrugeţi!
Cu mulţumiri,
Eugen Şerbănescu
Director General CNC
18 Martie 2009