Sparta, cel mai nou film al lui Ulrich Seidl, a fost retras de la Festivalul Internațional de Film de la Toronto în contextul acuzațiilor la adresa regizorului cu privire la comportamente nepotrivite și exploatare a minorilor. Totuși, premiera filmului a avut loc în cadrul Festivalului de Film de la San Sebastian. Cu toate acestea, cronicile publicate despre acest film în jurul căruia plutește scandalul pot fi numărate pe degetele de la o mână. Să aștepte editorii un verdict al instanței cu privire la acuzele aduse regizorului de către publicația Der Spiegel înainte de a scrie despre film? Iată, însă, cine a publicat cronica filmului și ce a scris despre el.
The Film Stage scrie: „Cât despre acuzațiile la adresa filmului Sparta, pe marele ecran apar scene de nuditate într-un spaţiu dedicat copiilor - dar totuşi fără a fi copii de faţă - iar filmul conţine cu siguranţă scene nepotrivite pentru copii, chiar dacă aceştia nu înţeleg implicaţiile. Totuşi, Sparta este mai puţin controversat pe această temă decât Happiness a lui Todd Solondy. Filmul este mai reflexiv, sau cel puţin deosebit faţă de anterioarele filme ale lui Seidl; ceea ce caută, poate, este să reducă efectul acesta de film sumbru.
Totuşi, Sparta are în continuare marca lui Ulrich Seidl, cu numeroase personaje şi teme în stilul lui Ulrich Seidl. Totuşi, cu tot acest zgomot de fundal, este - posibil - un lucru bun că filmul preferă să fie una dintre producţiile mai discrete ale regizorului austriac, păstrând acelaşi aer depresiv dar fără notă satirică şi fără bogăţia vizuală care au promovat trilogia Paradise, acum zece ani”.
Legat de subiectul filmului, The Film Stage scrie că „sursă dilemei personajului principal, Ewald, este faptul că e atras sexual de copii, şi că încearcă să intre în vieţile copiilor dintr-un cartier sărac din Ardeal. Acolo el cumpără o şcoală abandonată, renovând-o şi transformând-o într-o tabără numită Spartă, unde, aparent, îi învaţă pe copii tehnici de autoapărare. În realitate, acolo are ocazia să se apropie şi să fotografieze copii dezbrăcăţi. Friedrich, a cărui voce spartă, subţire nu întăreşte imaginea unui prădător, este bun în rolul cuiva ale cărui înclinaţii deviante îl deranjează pe sine însuşi că pe oricine altcineva”.
Pe de altă parte, publicația thatshelf.com, a cărei jurnalistă a văzut filmul în cadrul unei vizionări pentru presă înainte de premiera de la San Sebastian, scrie că „Sparta este un portret sensibil al lui Ewald, un pedofil, și a luptei lui cu deviația lui sexuală pe care o conștientizează și știe că e greșită. Ewald se simte mai în largul său atunci când are de a face cu băieți prepuberi decât cu adulții. Pe cât de apatic e în relație cu adulții, pe atât de energic e în jocurile sale cu copiii. Într-una dintre scene, intră într-o bătaie cu bulgări. Ewald se alătură repede copiilor, se bucură, poate este incitat sexual, apoi realizează situația și se retrage. Îl surprindem plângând în mașină și nu putem decât să ne pară rău pentru el. Am vrea să fie fericit, dar ce facem atunci când un lucru care fericește un om este ceva foarte, foarte rău?
La exercițiile sportive pe care le coordonează, Ewald îi pozează pe băieți fără tricou, îi învață cum să își flexeze mușchii în creștere, face poze cu ei la duș. Dacă băieții sunt în lenjerie, mulți au lenjerie albă care devine semitransparentă când se udă. Unul dintre băieții de pe ecran apare dezbrăcat până la brâu și împarte un duș cu Ewald, jucat de către Georg Friedrich - un actor adult dezbrăcat complet. A fost o scenă incomod de privit”.
Jurnalistul Rüdiger Suchsland a scris în publicația Der Standard, de la Festivalul San Sebastian: „Cei care se așteptau la un scandal vor fi dezamăgiți: Sparta de Ulrich Seidl marchează o premieră globală de succes. În pofida tuturor acuzațiilor, noul film al regizorului a avut premiera la Festivalul de Film de la San Sebastian, și a fost primit cu multă căldură. Scandalul care a a înconjurat ultimul film al regizorului austriac Ulrich Seidl s-a lăsat deocamdată așteptat: au fost aplauze puternice, unele ovații în picioare și au lipsit huiduielile, duminică, la prima proiecție a filmului.
Proiecția de gală a filmului Sparta a fost o premieră cum nu au exista în cei 70 de ani ai Festivalului: nu a existat niciun star pe covorul roșu, dar cu aplauze într-o sala plină. Au aplaudat chiar și publicul neprofesionist din San Sebastian. În Țara Bascilor, care a avut experiențe dureroase cu cenzura în timpul regimului Franco, lumea este foarte reticentă la orice pare să restricționeze libertatea de expresie. Chiar și filme documentare despre organizația teroristă ETA au avut proiecții aici sub protecția poliției.
Vorbește filmul Sparta pentru el însuși? Dacă vreți să știți, iată ce anume arată Sparta - `Într-o zi, una la fel de frumoasă ca asta` – înfățișeaza un grup de vârstnici care, evident, sufera de demență. Știm deja scena din filmul anterior al lui Seidl, Rimini, care a avut premiera în februarie. Cele două filme alcătuiesc un tandem, despre doi frați si despre tatăl lor, unul din pacienții azilului, jucat de Hans-Michael Rehberg în ultimul său film. La scurt timp, unul dintre frați, Ewald (jucat de Georg Friedrich), călătorește în Transilvania. Bărbatul are o iubită românca, însă relația nu merge bine nici sexual nici altminteri. Rolul lui Friedrich este excelent: un bărbat hiper-nervos, tensionat, în conflict cu el însuși. Bărbatul se simte bine numai în prezența copiilor băieți, între șase si paisprezece ani. Numai pe parcurs înțelege că îi dorește sexual. În curând, el cumpără o școală părăsită dintr-un sat și o transformă într-o tabără de băieți, o numește Sparta, și le oferă un refugiu
unde îi antrenează la sporturi și petrece timp cu ei.
E greu de imaginat cum ar fi arătat acest film fără acuzațiile primite pe parcurs. Pentru moment, asupra filmului planează scandalul. Dar Sparta e mult mai liniștit si mult mai uman, mult mai puțin provocator decât ne așteptam. Nu există pedofilie explicită „Moliciunea bătrâneții regizorului”, vizibilă după unii în Rimini, se vede și aici.
Este de subliniat că nu apar scene de pedofilie și nici aluzii la ele. În schimb, personajul Ewald este unul dintre acei pedofili care, împotriva pornirilor proprii, își folosește tăria de caracter să își frâneze pornirile.
Totuși, Sparta nu este despre pedofilie. Este despre tații violenți, aici tații români ai copiilor români, iar Ewald este cel care îi protejează pe copii de tații care îi bat acasă”.
Pe de altă parte, publicația Cineuropa notează că e în asentimentul directorului Festivalului de la San Sebastian, anume că dacă filmul „A respectat sau nu drepturile actorilor minori?” - e un subiect ce trebuie stabilit de un judecator. „Sparta poate să ne plictisească, să ne jeneze sau să ne displacă, însă nimeni - mai puţin în cazul în care o infracţiune este dovedită - nu ne poate împiedica, pe noi spectatorii, să îl urmărim. Filmul plonjează în cele mai abisale dorinţe, descriind o tipologie umană care ar putea fi regăsită și pe scaunul de lângă noi”.
