Dacă te gândeşti la ce au mai produs pană acum regizorii Glenn Ficarra şi John Requa, respectiv I Love You Phillip Morris şi Bad Santa, nu te poţi aştepta ca noul lor film, Crazy, Stupid, Love să fie vreo comedie uşoară caracteristică Hollywood-ului, chiar dacă nu-ţi prea poţi da seama de asta din prima imagine din film, preluată de Collider.
Realizat după un scenariu de Dan Fogelman (Tangled, Fred Claus), Crazy, Stupid, Love spune povestea lui Cal Weaver (Steve Carell), un bărbat trecut de 40 de ani care trăieşte visul vieţii lui: o slujbă grozavă, copii, o casă superbă şi o soţie pe măsură – iubita lui din liceu.
Visul se prăbuşeşte însă, când află ca soţia lui l-a înșelat şi, în plus, vrea să divorţeze. Ajunge astfel, clientul fidel al unui bar în care se împrieteneşte cu Jacob (Ryan Gosling), un tip mai tânăr şi versat în relaţia cu femeile. Acesta îl ia sub aripa sa, în încercarea de a-l face pe Cal să uite de necazuri şi să-şi trăiască din plin viaţa. De aici, situaţiile amuzante se ţin lanţ, şi implică femei, băutură, haine de firmă, o dădacă şi un fiu de 13 ani.
Filmul va fi lansat în cinematografele americane pe 29 iulie 2011 şi îi mai are în distribuţie pe Julianne Moore, Emma Stone, Marisa Tomei şi Kevin Bacon.
Părerea ta
Spune-ţi părereaera clarr imi fusese furat zic. Ii zic amnicului sa il tina la tel pe cel ce suna s cand surpriza cea de la telefon ii zice ca sunt eu :)) Nu mai pouteam de nervi , fierbeam si i-am smuls amicului tel din mana si am repezito pe interlocutoare amea zicand ca daca nu aduce tel o dau pe mana politiei si ca sa nu se mai dea drept mine ca i fac parul permanent:)) . mi-a inchis . am ajuns acasa si surpriza telefonul meu era uitat acasa si logic una dintre prietenele soramii posibil sa il fi gasit si apleat primul nr din agenda .
Asta e se mai intampla
În casă, am rămas pur şi simplu şocată. În una din camere, prietenul meu şi fosta lui făceau sex de zor. Şocată cum eram m-am întors imediat cu spatele ca să nu mai văd nimic şi am început să ţip, să-i fac în toate felurile. Am trântit uşa, am ieşit în curte, am mai ţipat puţin şi acolo, în timp ce prietenii se uitau ca la circ. Supărată, mă duc spre maşină care era la poartă, cu gândul să plec acasă. În maşină, pe cine găsesc? Chiar prietenul meu, care căuta acolo puţină linişte. De fapt, îl confundasem.
Fosta lui nu era cu el, ci cu altcineva. Dar eu văzând-o pe ea cu un tip brunet am presupus imediat că e el. El nu s-a supărat pe mine, dar cu fosta lui, pe care o cunoaşteam de câţiva ani, n-am mai avut curaj să dau ochii, având în vedere că îi adresasem cuvinte deloc plăcute.
eroul principal - eu
moment - prima intilnire cu posibilii viitori socri
imbracat elegant , aranjat cum se cuvine ma indreptap spre locatia unde urma sa fiu prezentat viitorilor socri am cumparat un buchet de flori si un platou cu prajituri dupa care am intrat la metrou si am coborit folosind scara rulanta. la un moment dat nu stiu care a fost motivul dar scara s-a oprit brusc m-am dezechilibrat si am cazutrostogolindu-ma aprope pina jos.
va dati seama ce a urmat cealalta scara care urca era fplina iar gura de iesire foarte aglomerata. toata lumea ridea iar eu incercam sa fiu cit mai putin afectat desi aveam atit pantalonii cit si geaca murdare de frisca, crema si noroi.
m-am dus la intilnire insa impresia a fost cu totul alta decit ceea pe care am incercat sa o fac
Capitol II: Mr. X pe blogul meu. Prin mai în acel an, o perioadă în care am fructificat cultural timpul liber, împărtășind pe blogul personal impresiile legate de filme, cărți, expoziții, la un moment dat apare un nou personaj la comentarii: Mr.X. Scria frumos, inspirant (inițial m-am gîndit că e un alt frustrat singuratic al Internetului). La câteva zile primesc un mail în care o echipă (reprezentată de Mr. X) se oferă să se implice la transformarea blogului meu într-un site specializat și cu mai multă audiență. Am răspuns cu: este o glumă? Mail-ul următor a fost foarte convingător și mi-am zis că nu e nimic de pierdut, având în vedere că ceea ce mi se cere este doar să scriu.
Capitolul III: Un posibil proiect transformat în surpriză. Am acceptat proiectul și am început să explorăm cum va urma să arate noul site: design, structură, titlu, imagini. Pentru că acesta ar fi trebuit să mă reprezinte, a trebuit să vorbesc despre mine, despre pasiunile mele, despre valorile mele. Mail-dialogul era activ. Persoana cu care stabileam detaliile legate de viitorul site a devenit la un moment dat captat de gandurile mele, usor admirativ, eram pe o muchie de cuțit și jocul atracțiilor se intensifica. M-am gândit că e ceva confuz în povestea aceasta și am pus o întrebare simplă: cine ești și ce dorești de fapt de la mine. Mi-a răspuns cu un mail lung și explicativ, sunt acel Alex, și-a cerut scuze, a confirmat intenția site-ului ca proiect pentru portofoliul personal (IT) și ne-am trezit la o răscruce a alegerii. Pe de o parte misterul creat, pe de alta parte, un context confuz, zona de Internet unde increderea este intotdeauna ca un strat de gheață la Ecuator.
Capitolul IV: În sfârșit o întâlnire. Ne-am propus să punem o virgulă și să explorăm ce poate continua. Dar înainte de toate, trebuia să ne cunoaștem și în realitate. Trebuia să testăm dacă chimia creată se validează. Aveam acasă un mozaic pe care îmi doream să-l fac cu cineva. Mi-am zis că e momentul potrivit. L-am invitat într-o sâmbătă cu soare și am lipit împreună piesă cu piesă acel mozaic, în timp ce el îmi spunea povestea vieții lui, piesă cu piesă. Era emoționat. Și foarte frumos. Avea cei mai frumoși ochi pe care i-am văzut! Nu stiam daca este bine sau nu sa il invit la mine, pur si simplu imi doream sa fie ceva altfel, si a fost. Am purtat haine de casa, nici nu aveam parul aranjat, mi-am zis sa fie totul spontan, autentic. cred ca a functionat.
Capitolul V: De ziua Americii la starea civilă. I-am luat mâna în palmele mele și fără cuvinte, am dus-o către piept. Cred că ne-a fost clar. Atât de clar, că a doua zi mi-a zis simplu dacă vreau să fiu soția lui. Simplu i-am raspuns DA. Peste 2 săptămâni, 4 iulie 2009 eram în fața stării civile. Într-o sâmbătă dimineața, la 8, cu martorii și un prieten fotograf, de ziua Americii, ca să simbolizeze libertatea pe care ne-am dat-o relației noastre. Povestea noastră de dragoste are același farmec în prezent, în fiecare zi construim visele noastre către o realitate optimistă. Și ne simțim atât de norocoși că ne avem unul pe celălalt.
Nu am mai vazut-o pana ziua urmatoare cand inotam linistit in apa, dadusem peste ea iar atunci a fost momentul sa o invit seara la o intalnire.
Vine seara iar cu ea nu avea telefon mobil nu puteam sa dau de ea, si nici sa merg pana la camera ei pentru ca imi era umpic rusine. Asa ca timp de 30 min mam plimbat pe malul marii si din intamplare o vad pe ea. In acel moment nu am stiut ce sa fac, soarta imi daduse o sansa mare de a avea cea mai frumoasa seara din acele doua saptamani alaturi de o fata superba.
Mam dus la ea, am vorbit, neam plimbat pe malul marii si am invitato la un suc pe terasa. Ma refuzat spunandumi ca ar vrea sa fim numai noi doi singuri si ca ar vrea sa si inotam. Norocul era de partea mea pentru ca aveam slipul la mine, iar partenera mea incepea incet sa ma dezbrace. Eu am facut la fel cu ea pana suntem amandoi in costum de baie. Am inceput sa ne distram, doar noi doi printre valuri. La un moment dat vad ca vine un val mare si o iau in brate, moment in care ea ma sarutat. Din pacata sarutul nu a fost lung caci acel val ne-a "deranjat", dar seara era doar la inceput...
La a doua intalnire care s-a derulat dupa ceva vreme, de fapt drumurile ne-au dus acolo, destinul a facut sa ne mai intalnim intamplator si apoi chiar sa ma cvaute, acolo unde eu eram studenta si sa iesim impreuna la o bere studenteasca. El proaspat angajat a facut invitatia in speranta ca setea mea va fi potolita cu o bere, dar avand in veere ca am vorbit destul de mult incat sa acpar sirul eneimentelor derulate in absenta vederii noastre, o bere nu a fost suficienta si am mai dorit una, in timp ce se efectua comanda am mers la toileta. Ne-am continuat seara povestind si savurand berile ca sa aflu mai tarziu ca a fost in imposibilitatea de a plati integral pentru ca avea bani pregatiti asa cum credea decuviinta pentru 2, 3 beri, insa a fost inteles de chelnerul ingatuitor, si el student la randul lui.