În același timp o odă adusă farmecului și emoției specifice filmelor clasice, o scrisoare de dragoste adresată orașului Los Angeles, casa viselor nedomolite, și o poveste de dragoste vădit modernă, filmul La La Land îi reunește pe Ryan Gosling și Emma Stone, sub bagheta magică a scenaristului/regizorului Damien Chazelle, un adevărat star în ascensiune (reponsabil pentru minunatul film „Whiplash”, premiat la galele Oscar).
„La La Land” în sine a început ca un vis nebunesc. Damien Chazelle a vrut să vadă dacă ar putea să facă un film care să canalizeze magia și energia celor mai chinuitoare musicaluri romantice franțuzești și americane ale Epocii de Aur într-un cadru mai complicat, cel al epocii noastre contemporane blazate.
În ceea ce privește influențele mai clasice din film, Chazelle a avut ca unică sursă de inspirație filmele lui Jacques Demy, regizorul francez aparținând Noului Val, care a ieșit din tiparul mult prea serios al anilor 1960 realizând musicaluri colorate și amețitoare, precum „Umbrelele din Cherbourg”, „Domnișoarele din Rochefort” și „A Room in Town”. „Demy este probabil singurul și cel mai mare factor de influență, nu doar pentru acest film, ci pentru orice am făcut sau am vrut să fac până acum. Nu există pentru mine un film mai formator decât „Umbrelele din Cherbourg”. Aceasta este o pasiune de-a mea foarte profundă,” spune Chazelle.
Chazelle a fost străfulgerat de ideea de a combina câteva dintre elementele sale favorite din musicalurile anilor ’40, ’50 și ’60 – partitura muzicală continuă a filmului, culorile stridente, energia – plasându-le în orașul său favorit: Los Angeles, care devine un personaj romantic în „La La Land”, de aceeași anvergură cu cei doi îndrăgostiți. Los Angeles a avut multe semnificații în diverse filme: fundal mistuitor de întunecat, paradis al fetelor în bikini sau oraș consumat de ambiție. Dar Chazelle a pornit la drum cu ideea de a explora Los Angeles-ul ca pe o Muză, o pânză în continuă mișcare reprezentând întâlniri inevitabile, trafic nesfârșit, dar și o caznă continuă pe măsură ce fiecare își urmărește propriile vise nerealizate, uneori în zadar, alteori în scop transformațional.
Los Angeles-ul lui Chazelle este și un oraș al dorințelor arzătoare invizibile – un L.A. plin de dughene în care se cântă jazz, de camere de așteptare pentru audiții care-ți amorțesc inima, de apartamente micuțe și de cafenele din studiouri unde faima și aspirațiile intră în coliziune. De asemenea, acesta este orașul unde petrecerile, planetariile și chiar spațiile de parcare pot să iasă din tipar și să devină un spațiu al viselor stimulatoare, un loc plin de veselie și muzică.
Ryan Gosling/Povestea lui Seb
Pianistul de jazz Sebastian aproape intră în coliziune cu cea mai mare dragoste din viața lui. Fan înrăit și sfidător al jazzului retro, care nu acceptă să-și compromită convingerile pentru nimeni și nimic, el caută să o respingă la început pe Mia, considerând-o încă o persoană din șirul lung de oameni care nu-l vor înțelege niciodată, nici pe el, nici profunzimea viselor sale – dar socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg.
Ryan Gosling, actor nominalizat la premiile Oscar, este cel care îi dă viață lui Sebastian, acesta fiind probabil cel mai surprinzător rol de până acum. Interpretările uimitoare din „Singurătate în doi”, „Ziua trădătorilor”, „Blue Valentine”, „Cursa” și „Brokerii apocalipsei” au demonstrat că Gosling poate interpreta o gamă foarte variată de emoții.
„Sebastian și-a dedicat toată viața și eforturile pentru a deveni un pianist de jazz extraordinar, dar cei din jurul lui îi tot spun că acele zile s-au sfârșit. Eroii săi s-au născut acum 70 de ani, iar în prezent, un pianist extraordinar care cântă jazz așa cum trebuie va avea ca destinație barurile în care oamenii nici măcar nu se vor opri din conversație pentru a-l asculta,” spune Gosling. „Deci câte compromisuri trebuie să faci pentru a deveni un artist așa cum îți dorești tu să fii?”
Linia de demarcație dintre a te dedica cu convingeri ferme și a accepta să devii irelevant este una estompată, constată Gosling. „Cred că Sebastian se luptă cu diferența dintre a fi purist și a fi snob,” remarcă acesta. „Până la urmă, el se confruntă cu o întrebare de care se lovesc mulți oameni creativi la un moment dat în viață: să continui cu această ocupație care chiar îmi face bine sau să accept că e doar un job și trebuie să-mi plătesc facturile?”
Această ecuație este întoarsă pe dos atunci când Sebastian o întâlnește pe Mia. Aproape imediat, el începe să creadă că destinul ei este mult mai promițător – și vrea să o sprijine în a-și atinge visele. „Cred că lui îi vine mai ușor să o ajute pe Mia cu visul ei, decât să se ajute pe sine cu al lui,” observă Gosling. „El consideră că Mia are nevoie să-și creeze propriile șanse, fără să mai aștepte ca alți oameni să-i dea permisiunea de a face ceea ce ea iubește să facă.”
Compozitorul Justin Hurwitz a fost impresionat de motivația și persistența lui Gosling. „Munca depusă de Ryan pentru a învăța să cânte la pian a fost ceva extraordinar. Încă nu-mi vine să cred că a putut să facă asta,” spune Hurwitz. „Nivelul său de dedicare când a venit vorba de pian – ca să nu mai zic de pregătirea pentru dans, cântat și jucat - a fost spectaculos. A fost una dintre cele mai mari surprize ale filmului, să vedem cât de multe a putut să realizeze.”
După cum spune și producătorul muzical Marius de Vries: „N-am mai văzut nimic asemănător vreodată!”
Damien Chazelle a adăugat: „De fapt, nu există gros-plan al mâinilor lui Sebastian în întregul film în care să fi folosit vreo dublură. În toate scenele, e Ryan. Pentru acest rol era nevoie de un actor cu o etică a muncii care să-i permită să devină un interpret muzical pentru acest film. Iar Ryan a făcut asta de la un capăt la altul.”
Când nu exersa cântatul la pian, el și Emma Stone exersau chassé-ul cu coregrafa Mandy Moore. „Mi-am dat seama de când am început că Ryan era foarte talentat. Se coordona foarte bine, dar era și foarte aspru cu el însuși. Încă din prima zi de repetiții el își tot spunea: „Ah, pot să fac mai bine de-atât.” Dar din punctul meu de vedere, evoluția sa este impresionantă. Totul s-a petrecut gradual. Ryan absoarbe totul atunci când învață ceva și începe pe parcurs să devină din ce în ce mai priceput. Odată ce-și asimilează mișcările, Ryan e gata să facă ceva minunat.”
Stone, care a mai lucrat cu Gosling pentru populara comedie „A naibii dragoste” și a apărut alături de el în „Elita gangsterilor”, n-a avut probleme în a răspunde cât mai natural haiosului, carismaticului și chinuitului personaj jucat de Gosling. Stone spune pe scurt: „Ryan a îmbogățit rolul foarte mult: a învățat să joace la pian extraordinar de bine și a fost un partener de dans grozav. Dar ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost umorul său în acest film. Am știut dintotdeauna că Ryan este haios, dar în acest film e foarte, foarte haios. Din punctul ăsta de vedere, lui Sebastian îi merge tare bine.”
