Continuăm seria cronicilor producţiilor europene realizate de Canal+ Original şi lansate la Focus Sat TV și în Aplicația Focus Sat. Dacă de obicei recenzăm drame sociale, iată că a venit vremea unui serial de gen, producţia italiană Poarta roşie/La porta rossa, o combinaţie mai mult decât inedită de noir, supranatural, acţiune şi melodramă. Cinemagia a văzut deja două episoade şi îţi poate spune la ce să te aştepţi.
Poarta roșie (La porta rossa) nu pierde deloc vremea: încă din primele minute ale serialului ştii că protagonistul, Leonardo Cagliostro (Lino Guanciale) este poliţist şi că tocmai a fost ucis de un răufăcător misterios în timpul unui schimb de focuri cu Mexicanul, un periculos traficant de droguri. Atât Cagliostro cât şi Mexicanul îşi pierd viaţa, dar numai cel din urmă se face nevăzut pe lumea cealaltă, în timp ce poliţistul rămâne în urmă pentru a-şi descoperi asasinul. Pe această premisă supranaturală, scenariştii Carlo Lucarelli şi Giampiero Rigosi brodează o poveste fantezistă despre crimă, corupţie, eterna luptă dintre bine şi rău, dar şi dragoste şi lecţiile pe care trebuie să le învăţăm (chiar şi după moarte).
Desigur, prima comparaţie care îţi vine în minte după ce citeşti acest sinopsis este ultracelebrul Ghost/Fantoma mea iubită, filmul din 1990 cu Patrick Swayze şi Demi Moore. Şi de ce spunem asta? Pentru că, deşi protagonistul ucis nu poate interacţiona cu nimeni, iată că există cineva care îl poate vedea şi auzi! Vanessa, o studentă rebelă, aproape că "dă" cu scooterul peste fantoma poliţistului şi aşa acesta îşi dă seama că nu e singur la graniţa dintre lumea viilor şi lumea cealaltă. Mai pune faptul că soţia lui Cagliostro, Anna (Gabriella Pession, foto) este în pericol, prin urmare eroul este gata de orice pentru a o convinge pe Vanessa să-l ajute să-şi salveze soţia.
Dar, dincolo de specificul serialelor cu poliţişti mai mult sau mai puţin corupţi, Poarta roșie (La porta rossa) este şi despre cum ne putem împăca cu trecutul şi cum putem accepta lecţiile uneori amare pe care ni le pregăteşte viaţa. Fiecare episod este punctat de flashback-uri în care descoperim că protagonistul este departe de a fi un om perfect şi, mai mult de atât, departe de a fi poliţistul şi colegul perfect. Desigur, aceste flashback-uri ne dezvăluie şi complicatele relaţii pe care Cagliostro le are cu superiorii săi şi colegii săi şi nu este deloc greu să ne imaginăm că asasinul său poate trece prin cadru şi în alte scene decât cea în care Cagliostro îşi află sfârşitul.
În funcţie de cât de religioşi suntem (şi de ce religie aparţinem), ne imaginăm moartea ca un sfârşit sau ca o nouă existenţă, în condiţii extrem de diferite. În orice caz, între viaţa celor vii şi nimicul etern sau viaţa de apoi este o separare completă, cele două nu comunică, ceea ce se întâmplă în prima nu are consecinţă asupra celeilalte. Iată că acest serial italian anulează ceea ce considerăm un dat, oferindu-i lui Cagliostro, cu ajutorul Vanessei, puterea de a-şi repara (sau măcar de a încerca să-şi repare) greşelile. Este ceva terapeutic în modul cum acest erou odinoară incomod, egoist şi abraziv, are acces la o anumită înţelepciune, îşi asumă greşelile şi are în sfârşit ocazia să se schimbe şi să evolueze.
Suntem departe de a crede că serialului îi lipsesc stângăciile şi exagerările, dar Poarta roșie (La porta rossa) poate captiva cu această a doua şansă, în timp ce îşi îndeamnă publicul să nu facă aceleaşi greşeli ca protagonistul său sau măcar să le repare la timp...
Nu pierdeți premiera acestui serial: pe 12 decembrie, de la ora 21:30, la Focus Sat TV sunt difuzate primele două episoade din „Poarta roșie”! Sau, dacă preferați app-urile de streaming, în Aplicația Focus Sat puteți urmări povestea polițistă noir de oriunde v-ați afla pe teritoriul Uniunii Europene.
