Şi ajungem, astfel, la cel de-al doilea "Total Recall", pe care l-am dezbătut pe larg în analiza sa propriu-zisă.
Principala contribuţie a remake-ului se situează în zona imaginii şi a efectelor speciale. Altminteri, se raportează la povestirea lui Philip K. Dick conform unei paradigme similare cu cea din 1990 (o preia ca motiv de deschidere, apoi o duce mai departe pe coordonate proprii - sensibil diferite de cele ale primului film, şi adaptate mentalităţilr SF actuale), fără a o îmbogăţi cu nimic, şi situându-se net sub nivelul ecranizării dintâi.
Părerea ta
Spune-ţi părereaConform biografiei, Dick suferea de o dependenta "atroce" de LSD, si majoritatea operei sale a ramas marcata de acest fapt. (cum spune autorul articolului de mai sus: "ambiguitatea generală a realităţii şi a identităţii")
Dar intradevar, e posibil sa fie mai mult cancan...
As mai adauga doar filmul Sceamers (1995), pentru mine unul din top 3 PKD.