La aproximativ 15 ani de la serialele Alias și Elektra, Jennifer Garner revine în forță într-un rol de acțiune solicitant, ca protagonistă în thrillerul Peppermint/Peppermint: Gustul răzbunării, acum în premieră pe marile noastre ecrane.
La cei 46 de ani arată în continuare credibil alergând cu arma în mână, în luptele corp la corp și încasând pumni, gloanțe, cuțite ori chiar explozibil. Este o vigilante în toată puterea cuvântului, cu o motivație puternică și arsenal. În același timp vulnerabilă, deci umană, o mașină de ucis cu suflet, care poate fi distrasă de o imagine din trecut în momente dintre cele mai periculoase, când concentrarea poate fi cheia scăpării cu viață.
Acţiunea este previzibilă iar poveştii îi lipseşte în câteva puncte plauzibilitatea. Poate dacă subiectul era plasat în Mexic, unde te poţi aştepta să vezi mafioţi spânzuraţi de o roată Ferris, într-un parc de distracţie, pentru că guvernul a scapat de sub control criminalitatea, uneori cu complicitatea forţelor de ordine locale, am fi putut să credem povestea. În America nu ai cum să vezi un astfel de peisaj, pentru că nu se poate vorbi de o escaladare a criminalităţii de felul celei văzute în Mexic. Cert e că Riley North (Jennifer Garner) revine după cinci ani de absență cu o pregătire militară excepțională, arme, date informatice prețioase, legate de unde se află acum toți cei care au participat direct sau tangențial la lichidarea familiei ei pentru a se răzbuna.
Scenaristul Chad St. John (London Has Fallen/Cod roșu la Londra, 20016) creează premise consistente dar lasă un fragment de film (cinci ani în economia poveştii) să fie umplut de către imaginaţia spectatorilor. Riley North este o tânără mamă care îşi vede șoțul și fiica uciși de un cartel. Când sistemul îi protejează pe ucigași de justiție, iar ei se plimbă liberi datorită oficialilor corupți, Riley ia lucrurile în propriile mâini și caută o cale de răzbunare împotriva acelora care i-au distrus viața. Va petrece câţiva ani ascunsă, perioadă în care spectatorul poate specula că femeia nu a dus o viață ușoară (probabil antrenamente din greu, există - de altfel - o secvență scurtă din acea perioadă în care o vedem în ringul de box).
Regizorul Pierre Morel (Taken/Teroare în Paris) vine cu încadraturi şi mişcări de cameră apte să potenţeze suspansul și să dea ritm alert producției.
