Unul dintre cele mai remarcabile exemple de paradox ontologic din film apare în Somewhere in Time (ecranizare a romanului Bid Time Return al lui Richard Matheson), cu Jane Seymour şi Christopher Reeve. Protagonistul , aflat în lobby-ul unui hotel de prestigiu, primeşte fără explicaţii un ceas vechi din partea unei doamne în vârstă. După aceea, reuşeşte să se întoarcă în timp, şi acolo el e cel care îi dă ceasul tinerei şi atrăgătoarei actriţe, care era aceeaşi persoană cu doamna în vârstă de peste cincizeci de ani. Şi ţinând cont că aceasta va trebui ca, în viitor, să i-l înmâneze din nou, se pare că acest ceas vine mereu din viitor şi că nu are, fizic, nicio origine.
Acelaşi paradox apare de mai multe ori şi în seria Terminator, poate cel mai vizibil în creaţia principalului erou negativ – Skynet. In primul film din serie, cyborg-ul The Terminator, trimis înapoi în timp pentru a ucide pe Sarah Connor, este distrus - dar recuperat pe părţi. Din aceste părţi este construit Skynet, suficient de inteligent pentru ca, peste mulţi ani, să îl trimită pe Terminator înapoi în timp.
Părerea ta
Spune-ţi părereaYou shouldn' t have ...