ParaNorman, cadru cu cadru

Duminică seara, la cinema Patria - în cadrul Festivalului Anim'est - a avut loc o prezentare specială a studioului Laika, susţinută de Mark Shapiro, Head Of Entertainment Brand Marketing. Acesta a prezentat un making-of despre sutele de obiecte realizate manual pentru ParaNorman, şi a dat detalii, însoţite de imagini, din laboratorul filmelor ParaNorman şi Coraline. Shapiro a adus chiar la Bucureşti câteva dintre păpuşile animate. Cinemagia va acorda mâine un articol de sine stătător prezentării, până atunci vă dăm noi detalii despre animaţia ParaNorman, în cinematografele din întreaga ţară.

Producătoarea Arianne Sutner spune că e o formă de artă în care "personajele sunt tangibil de reale, decorurile care le înconjoară sunt construite manual, iar privitorul vede totul tridimensional". Producătorul Travis Knight adaugă: "E un procedeu care datează încă de la începuturile cinematografiei, şi care are un farmec, o căldură şi o frumuseţe pe care alte forme de animaţie, oricât de minunatwe ar fi, nu au cum să le egaleze. Cadru cu cadru (iar într-un film sunt 24 de cadre pe secundă), animatorii manipulează minuţios şi subtil obiecte tangibile (personaje, recuzită, decoruri, etc.) pe un platou de lucru. Fiecare cadru e fotografiat pentru camera de motion, apoi, când cadrele fotografiate sunt proiectate împreună secvenţial, personajele şi mediul se animă în mişcări fluide şi continue. Este magie pură a cinematografului creată cu mâna. Personajele din ParaNorman sunt aduse la viaţă prin această formă specială de artă, dar întreaga lume a filmului izvorăşte din imaginaţia animatorilor, care mişcă fiecare personaj cu câţiva milimetri în fiecare cadru.

Primul film de animaţie stop-motion este scurt metrajul din 1898, The Humpty Dumpty Circus, în care britanicii Albert E. Smith şi James Stuart Blackton, emigraţi în Statele Unite, au folosit această tehnică de pionierat pentru a aduce la viaţă un circ cu animale şi acrobaţi de jucărie.

Sam Fell, unul din cei doi regizori, spune: "Cu ParaNorman am încercat o abordare nouă a animaţiei, care să aibă un aspect mai puţin teatral şi mai mult cinematografic. Am făcut multe lucruri care nu se fac în animaţia stop-motion: scene de mulţimi cu figuranţi, urmăriri, dialog care se întrepătrunde, prim-planuri, şi două treimi se petrec în exterioare". Chris Butler, cealaltă "jumătate" regizorală, spune că - înainte ca Butler să lucreza la LAIKA şi să fie supervizor de storyboard la Coraline - avusese ideea unui film de animaţie original şi începuse să scrie un scenariu - "Am vrut să fac un film cu zombie pentru copii şi am vrut să combin această idee cu relaţia extraordinară pe care am avut-o cu bunica mea. Mi-a ieşit un scenariu ireverinţios, plin de aventură, dar care să vorbească şi despre tema identităţii personale. Mi-a luat 10 ani să termin scenariul. Aşa că ParaNorman, care la început nici nu avea un titlu, ci îi spuneam doar Zombie Movie Something, mi-a luat ceva timp”.

Scenariul neterminat a fost citit la LAIKA de producătorul Travis Knight, care a fost imediat interesat de cum va evolua povestea lui Norman, în care s-a regăsit şi el însuşi. Proiectul a început să prindă formă în timp ce studioul LAIKA lucra la Coraline. Sam Fell a venit în echipă în 2009, fiind atras de inteligenţa şi umorul scenariului lui Butler. Sutner spune: "Sam a dus mai departe ideile lui Chris şi ne-a îndrumat cum să fim practici cu materialul lor".

Fell rezumă conceptul lui Butler ca fiind "John Carpenter meets John Hughes" şi a fost entuziasmat de ideea ca eroi gen cei ai lui Carpenter, în Breakfast Club să aibă de-a face cu un blestem al morţilor vii.

ParaNorman este filmul de animaţie 3D care a necesitat cel mai mare efort de producţie din istoria cinematografiei, şi doar al treilea film de animaţie stop-motion realizat în tehnică 3D stereoscopică, după Coraline (2009), produs tot de LAIKA şi The Pirates! (2012), produs de Aardman.