Oscar 2012 predicţii: J. Edgar

Cinemagia a făcut săptămâna trecută primele predicţii legate de filmele cu şanse la Oscar în 2012, într-un articol dedicat principalelor categorii ale celebrelor premii. Cu această ocazie, deschidem o serie de analize ale producţiilor cu şanse la statuetă în 2012. J. Edgar, cu premiera la noi pe 20 ianuarie, ar putea să se califice şi la categoria Cel mai bun machiaj, prin prezentarea unui Leonardo DiCaprio septuagenar. Cinemagia nu ratează momentul şi scrie tot astăzi despre actorii care joacă personaje cu câteva decenii mai în vârstă.

Întorcându-ne la principalele categorii - "Rol masculin principal", "Regie", şi "Cel mai bun film", J. Edgar are şanse să fie nominalizat la Oscar pe 24 ianuarie măcar la una dintre aceste categorii. J. Edgar este o investigaţie asupra vieţii publice şi personale a uneia din cele mai puternice, controversate şi enigmatice figuri a secolului 20, emblemă a legii timp de aproape cincizeci de ani. J. Edgar Hoover (Leonardo DiCaprio) a fost un personaj temut şi admirat, demonizat şi idolatrizat. Şi totuşi, în spatele uşilor închise, J. Edgar Hoover păstra nişte secrete care i-ar fi putut distruge imaginea şi cariera.

"Leonardo DiCaprio reuşeşte, aşa cum era de aşteptat, un joc la înălţime, însă filmul suferă la alte capitole, iluminarea nereuşită a scenelor şi lipsa de claritate a povestirii", sunt de părere cei de la rottentomatoes.com.

Director al FBI din 1924 (pe când FBI era doar Bureau of Investigation) şi până la moarte în 1972, Hoover a lucrat sub opt preşedinţi, a reinventat instituţiile poliţieneşti, şi părea să fie al doilea om în stat ca putere. Aşa că nu e de mirare că viaţa şi cariera lui ar putea să fie subiect de film - "unele secvenţe ale filmului sunt într-adevăr reuşite - dar ar fi fost de dorit o poveste mai coerentă. Regizorul pare să transmită o colecţie de fapte, plus unele zvonuri, fără să le dea un sens comun", spune Eric D. Snider de la Film.com .

Filmul sare înainte şi înapoi între două etape ale lui Hoover: cea a anilor '20-'30, atunci când oficialul se impunea ca şi conducător al FBI, şi cea a anilor '60, atunci când îşi scrie memoriile (machiajul lui DiCaprio care sugerează îmbătrânirea e impresionant, dar la ceilalţi actori nu e la fel de reuşit).

Hoover, un justiţiar cu principii puternice, locuieşte la mama (Judi Dench), nu are prieteni şi nici iubite. Atunci când o invită în oraş pe o secretară, Helen Gandy (Naomi Watts), într-un fel destul de neîndemânatic, Hoover este refuzat, însă fata îi va deveni secretara pentru următorii 40 de ani. Răpirea, în 1932, a băieţelul lui Charles Lindbergh (primul aviator care a traversat Atlanticul şi o celebritate a epocii), l-a motivat pe Hoover să ceară puteri extinse pentru Bureau of Investigation, care pune în acelaşi timp accent pe laboratorul criminalistic. Interesat mai ales de tehnica amprentelor, neglijată de alte autorităţi, Hoover ajunge să rezolve cazuri celebre şi are toate motivele să spere la mai multe: îi prinde pe faimoşii bandiţi John Dillinger şi Machine Gun Kelly. În 1935, autoritatea îi este extinsă, iar biroul pe care îl conduce se extinde devenind FBI. Hoover va rămâne în istorie ca primul lui director.

Eric D. Snider de la Film.com spune că impresia pe care i-a lăsat-o filmul este că lui Leonardo DiCaprio i-a plăcut personajul, că scenaristului Dustin Lance Black nu, iar că regizorului puţin i-a păsat de film, atâta vreme cât îl termină înainte de ora mesei. Snider scrie şi că Eastwood uită de presupusa homosexualitate a lui lui Hoover, care se pare că avea o relaţie cu agentul FBI Clyde Tolson (jucat de Armie Hammer), care a şi moştenit bunurile lui Hoover după moartea acestuia. Perspectiva filmului e că Hoover a fost homosexual, dar celibatar. Joe Morgenstern, de la Wall Street Journal, scrie despre stângăcia scenariului, care face ca povestea să nu ne atingă.

Vom vedea cum stau lucrurile în ceea ce-l priveşte pe J. Edgar din 20 ianuarie 2012, când filmul va rula în cinematografele româneşti.