Olimpia Melinte este protagonista acestei poveşti puţin cunoscute publicului larg, din România sau SUA: la început de secol XX, sute de mii de români din Transilvania au emigrat în Statele Unite, atraşi de mirajul unei ţări primitoare. O lume nouă are ca sursă de inspiraţie evenimente reale din familia scenaristului. Olimpia Melinte este în SUA în aceste momente, făcând ultimele repetiţii alături de Florin Penişoară, colegul de platou. Actriţa, împreună cu regizoarea şi scenaristul au răspuns întrebărilor Cinemagia despre acest proiect de scurtmetraj, aflat în căutare de finanţare.
Vorbeşte-ne despre pregătirea rolului şi documentare. Anna este un personaj diferit de tine - a trăit în urmă cu 100 de ani, provine din cu totul alt mediu şi loc geografic. Dă-ne detalii inclusiv despre a vorbi ca ea, limba pe care o vorbea Anna în Transilvania anului 1900, cu accentul ei. Şi despre personajul în sine.
Olimpia Melinte, protagonista: Pentru mine asta a fost cea mai frumoasă provocare a rolului. E o lume la care nu poți avea acces decât prin intermediul literaturii şi poate al filmelor. Așa că, împreuna cu Toma (Peiu - n.red) şi Luiza (Pârvu - n.red) am trecut la treabă. Ei m-au ajutat foarte mult, mi-au dat teme, mi-au trimis fotografii, texte, scrisori ale emigrantilor din perioada respectivă şi uite așa m-am conectat, pe cât posibil, la atmosfera începutului de secol XX. Am recitit: „Moara cu noroc”, „Mara” şi acum îmi petrec timpul cu „Ion”, ca sa mă apropii de Transilvania acelor vremuri şi să înțeleg cum funcționa dualitatea politică din acea perioadă. Partea de accent şi de limbă trebuie exersată şi - desigur - aici mă bazez şi pe ceea ce iese din scriitură. E o lume fascinantă şi mă bucur foarte mult că pot să mă întorc în trecut şi să iau parte la aventura oamenilor din acele timpuri.
Anna e o luptătoare. Face un drum de 40 de zile, în niște condiții foarte dure, punând în calcul şi faptul că este însărcinată, pentru a-şi întâlni soțul. Întâlnirea cu America o va maturizat brusc, se schimbă radical în 20 de minute radical, transformându-se din copila îndrăgostită, plină de întrebări şi îndoileli, într-o femeie puternică. Tocmai pentru că are parte de o transformare radicală știu doar ce crede despre Anna dinainte de America şi nu-mi rămâne decât să aflu cine e Anna din prezent.
Scurmetrajul va avea 20 de minute. Efortul reconstituirii Americii acelor ani nu e disproportionat fata de durata scurta? Sunt suficiente 20 de minute pentru o cronica de familie a emigrarii si asimilarii?
Luiza Pârvu, regizor: Filmul nostru nu e o cronică de familie a asimilării şi a emigrarii în mod explicit, ar fi absurd sa pretindem asta, ci doar un episod din care sperăm să se transmită, implicit, o parte din emoţiile si luptele interioare cu care se confruntau nişte oameni aflaţi în situaţia aia: proaspăt aterizaţi într-o lume de la care aveau mari aşteptări, dar în care îi aştepta, de multe ori, o realitate cu reguli cu totul diferite faţă de cele de acasă. E tot ce poate face mai onest un scurtmetraj: să surprindă un episod semnificativ.
În masura în care un film de 25 de minute ca „Apele Tac”, de exemplu, spune ceva despre România lui Ceauşescu şi relaţiile interumane în acel context, noi credem că şi „O lume nouă” spune ceva mai mult decât arată, chiar aşa, realizat cu mijloace reduse: trei personaje într-o casă de la 1900. Ne place să credem că va fi un film romantic şi realist, în acelaşi timp.
Pavel şi Anica Ciotloş devin Paul şi Anna Chotlos. Dincolo de nume, aceşti oameni a fost necesar să renunţe şi la tradiţiile de secole şi vechile credinţe din ţara natală? Va fi surprins acest aspect in film?
Luiza Pârvu, regizor: Pe atunci, cei care emigrau îşi vindeau toate bunurile imobile pentru a-şi putea cumpăra bilete de avion şi haine „nemţeşti”, de oraş, să ajungă „pregătiţi” în America. Erau conduşi la plecarea din sat de un alai asemanator unui cortegiu funerar, isi luau „adio” de la o lume cu tot tacâmul: bocete, îmbrăţişări, sărutări de pământ. În film, încercăm să suprindem şi ceva din uimirea Annei în faţa „noutăţilor” găsite în America. Iar finalul are o mare legătură cu simţul profund de conservare a unei ordini arhetipale pe care doar personajele feminine îl au, în realitate şi în ficţiune.
Golden Door/Novomondo (2007) prezenta sicilieni emigranti, în romanul Middlesex aflam despre povestea unor greci ce emigrează, plasată în aceeaşi perioadă. Pentru cine/de ce recuperaţi această poveste? Ce aduce nou? În afară de faptul că e un film nou.
Toma Peiu, scenarist: În primul rând, recuperăm aceasta poveste pentru generaţia ale cărei poveşti adevărate nu au ajuns niciodată pe ecran. E un prim (mic) pas către constientizarea în România a existenţei unui fenomen ciclic de migraţie spre Vest, manifestat în rândul tuturor naţionalităţilor din Europa Centrala şi de Est. Şi o primă marturie din România spre lume, despre o parte ne-explorată din trecutul nostru. În câteva cuvinte, e o poveste nespusă. Şi oriunde există o poveste nespusă, e un public care aşteaptă să o vadă/asculte/citească.
Sigur, au existat western-urile lui Dan Pita din seria „...Ardelenii”, dar ele îşi propun mai degrabă să ilustreze „senzaţionalist” existenţa acestor oieri transilvăneni în Statele Unite; a mai existat ecranizarea lui Mircea Veroiu după „Femeia în Roşu”, una dintre ecranizarile mai puţin fericite din cinematografia noastră, după mine, deşi are la bază unul dintre puţinele romane remarcabile ale postmodernismului românesc - însă miza acesteia era tot una de tip senzaţionalist, provincial: „ia uite ce făceau românii în America la 1930...”.
Luiza Pârvu, regizor: „Nuovomondo” e un film foarte bun, pe care actorii nostri l-au avut pe lista de "must see", pe Middlesex nu l-am citit, dar ce are indiscutabil in comun filmul nostru cu cele doua sunt „radacini" in realitatile emotionante si autentice din trecutul unui grup etnic de emigranti. Spunand o poveste profund romaneasca intr-un context american / multicultural, „O lume noua” aduce, inevitabil, o viziune inedita asupra subiectului si epocii - de vreme ce filmul nu e inspirat doar din evenimente reale de acum 100 de ani, ci si, la fel ca toate filmele noastre precedente, de evenimente din propria noastra experienta de viata.
#
Toma Peiu, scenarist: Strămoşii mei au plecat din Ungaria şi îi chema Ciotloş. Pavel a trecut ilegal graniţa Imperiului şi s-a îmbarcat pe un vapor la Antwerp, în Belgia, fără acte. A ajuns la Ellis Island şi a fost înregistrat ca Pawel Csatlos. Apoi a ajuns în Sharon, Pennsylvania, şi acolo i s-au făcut acte ca Paul Chotlos. Anica l-a urmat de una singură, câteva luni mai târziu, dar ea a putut pleca legal, cu paşaport, de la Fiume (azi în Italia, pe atunci în Austria).
Erau veri primari si aveau „din naştere” acelaşi nume (taţii lor erau fraţi). Eu nu mai cunosc pe nimeni în familia mea cu numele de „Ciotlos”, însă Chotlos exista intre descendentii lor, până la cele mai fragede generaţii.
Investiţi în acest scurtmetraj
Realizarea unui scurtmetraj precum O lume nouă în Statele Unite presupune în mod normal costuri de aproximativ 100.000 de dolari. Root Films poate produce acest film pentru un buget de o cincime din cel real, datorită sprijinului obținut din partea partenerilor, a echipei de filmare şi a actorilor din distribuție. Orice susținere financiară sau logistică poate aduce O Lume Nouă cu un pas mai aproape de realizare.
Partenerii şi susținătorii filmului vor fi asociați cu acesta - de la mențiunea pe lista foarte importantă a celor cărora le vom mulțumi pe genericul final, la asocierea cu toate materialele de promovare şi/sau posibilitatea de a intra în proiect în calitate de coproducători/finanțatori/susținători ai acestuia.
De asemenea, există posibilitatea de a investi în acest scurtmetraj: în cazul în care filmul va face profit, investitorii vor putea obține dividende proporționale cu cuantumul contribuției lor.
Toate detaliile despre film se pot găsi AICI. Puteţi susţine direct proiectul, donând sau dând share mai departe.
Copyright Foto: Mediafax
Părerea ta
Spune-ţi părerea