Filmele prolificului Jia Zhang-ke s-au bucurat de selecții în toate festivalurile de top de pe glob: Cannes, Berlin, Veneția, San Sebastian, Toronto și multe altele. Proiectat în Competiția Oficială la Cannes și cu un scenariu scris în colaborare cu Jiahuan Wan, Destine în derivă prezintă povestea neconvențională de dragoste dintre Qiaoqiao (Tao Zhao, soția cineastului) și Guo Bin (Zhubin Li, actor ce a jucat doar în patru filme, toate ale aceluiaș regizor). Cei doi se întâlnesc, se despart și se regăsesc pe parcursul a douăzeci de ani de evoluții personale și urbane.
Drama se concentrează prea puțin pe personaje și mult mai puternic pe contextul socio-politic al vremii. Începând cu anul 2001, în orașul Datong, trecând prin Fengjie în 2006 și terminând în 2022 în Zhuhai, Zhang-ke face Chinei din perioada de tranziție un portret exhaustiv, marcând momentele principale de tumult: sărăcia mediului rural, construirea barajului prin proiectul Three Gorges Dam și relocarea a peste un milion de cetățeni, pandemia de Covid.
Comparativ cu aceste evenimente de importanță majoră la nivel local și global, cei doi îndrăgostiți par atât de mici, aproape insignifianți. Romanța trece în planul secundar, în schimb devenim martori la eforturile lor de a-și găsi stabilitatea financiară. Ea prin cântec, dans, modeling, el prin afaceri oficiale și mai puțin oficiale. Dacă Bin livrează câteva replici ocazionale, Qiaoqiao aduce tăcerea la rang de artă. S-au utilizat chiar intertitluri ca în filmele mute pentru a sublinia mesajul unei scene. Dar această liniște și calibrare atentă a emoțiilor nu reprezintă doar un artificiu pentru a face personajul mai misterios, ci își atinge apogeul la final, revărsându-se într-un strigăt de eliberare.
Un autor în adevăratul sens al cuvântului, cineastul construiește un stil vizual consecvent pe tot parcursul lungmetrajului. Folosindu-se de panorame lente, supraimpresiuni și slow motion, el pune accentul pe contraste. Pe ritmul încet al cadrelor și al mișcărilor de cameră, în opoziție cu avansul tehnologic rapid. Pe liricitatea derivată din imagini și montaj, în antiteză cu estetica urâtului, predominantă la începutul secolului. Pe veselia și solidaritatea oferite de muzica omniprezentă, în ciuda greutăților existente în orice an.
Idiferent că se aude într-un club underground, în centrul cultural pentru muncitori pensionați, în comunitate de Ziua Femeii sau la o prezentare de modă, muzica joacă un rol esențial în creionarea acestei drame. Ea e sunetul auzit când liniștea devine asurzitoare. E felul în care cuplul se conectează, pentru a nu trebui să o facă prin cuvinte. E cea care marchează perioada de tranziție cu cea mai mare acuratețe, pornind de la cântece tradiționale și melodia Butterfly a trupei Smile, un adevărat hit internațional în anii 2000, și până la ritmurile electronice de mai târziu.
Destine în derivă nu relevă, așadar, doar soarta a două personaje ce plutesc pe o mare de schimbări radicale și vertiginoase, ci și valurile care le-au purtat de-a lungul anilor. Toate pentru a contura o poveste de iubire cum nu suntem obișnuiți să vedem.