În filmul Atelierul, ce rulează în premieră pe marile noastre ecrane, protagonistul spunea că violența nu are neapărat în spate convingeri politice, religioase ori de altă natură, ci poate veni din plictiseală. În filmul Necunoscuţii: Prădători în noapte, violența e gratuită, lipsită de sens, nemotivată, poate un joc sinistru venit din plictiseală. Și cu atât mai înfricoșătoare. Lipsa unui backstory al criminalilor mascați ne conduce către această ipoteză. Tototdată, este elementul care lipsește scenariului.
În 2008, slasher-ul Strangers reuşea încasări de nouă ori mai mari decât bugetul, prin urmare era de așteptat să se facă și o continuare. Strangers: Prey at Night repetă formula primului film. În centrul atenţiei este o familie, alcătuită din cei doi părinți (jucați de Christina Hendricks și Martin Henderson), o adolescentă rebelă și fratele ei mai echilibrat. Pentru a petrece timp împreună și a corecta comportamentul problematic (în viziunea părinților) al fetei, cei patru se îndreaptă spre un parc de rulote, pentru o mini-vacanță, dar acolo trei indivizi mascaţi vor face tot posibilul să îi ucidă. Acest refugiu izolat se transformă într-un loc al terorii pentru familia venită în vacanță.
Cei care vor să vădă vărsare de sânge și suspans vor fi satisfăcuți. Cu un arsenal de cuțite, topoare, arme improvizate, dar și măștile care ascund chipul criminalilor, deci orice urmă de umanitate, filmul aduce fiori spectatorului. Fanii gore-ului ar putea însă să nu plece pe deplin mulțumiți din sala de cinema, cum filme precum cele din seria Saw au ridicat foarte mult ștacheta cruzimii pe marele ecran.
Povestea din Necunoscuţii: Prădători în noapte se derulează pe parcursul a câteva ore. Mai mult, 90% din povestea filmului are loc într-o casă și în jurul acesteia, în puterea nopții. La puțin timp de la momentul ajungerii familiei la parcul de rulote izolat și - constatăm odată cu protagoniștii - pustiu, cei patru sunt vizitați și apoi atacați de trei străini mascați, pe care fanii primului film îi știu: e vorba de Dollface (cu fața ascunsă de masca unei păpuși Kewpie), Pin-Up Girl (cu fața acoperită de o mască „Betty Boop” și Man in the Mask (un monstru ascuns după o mască de pânză, ca de sperietoare de ciori). Deși pare dulce și inocentă, Dollface este prima apariție din grupul Necunoscuților cu care se confruntă publicul, o prezență intimidantă.
În afara câtorva secvențe sângeroase, filmul este mai mult o acumulare de tensiune - teama care paralizează personajele, fuga în tenebrele unui loc izolat și necunoscut, iraționalul a ceea ce se întâmplă (faptul că ești urmărit de un agresor înarmat). Victimele reușesc să trezească empatia spectatorului. Remarcăm însă plauzibilitatea subțire a acțiunii: cât de probabil este ca un parc de rulote să fie pustiu? Sau ca doi bărbați în putere, ba chiar înarmați cu un pistol la un moment dat, să nu poată face fața celor trei agresori mascați, care nu au pregătire sau puteri speciale, dintre care doi sunt fete tinere. Sau faptul că Man in the Mask pare nemuritor.
Faptul că filmul nu oferă nicio informație despre propria dramă a atacatorilor, ce i-a împins să îmbrace măști și să atace necunoscuți e un deserviciu făcut filmului de către scenariști.
Părerea ta
Spune-ţi părerea