Miza unui film este unul dintre putinele criterii pe care le iei in considerare cand vrei sa faci o preconizare a palmaresului unui festival, inainte sa vezi filmele. Or, anul acesta la Anonimul, avem o femeie palestinianca a carei singura avere este o livada cu lamai, pe care statul israelian vrea sa i-o taie din ratiuni de asa-zisa securitate (Lemon Tree de Eran Riklis), apoi un alt subiect care ne atrage atentia intr-un mod brutal asupra usurintei cu care se poate naste orice forma de extremism, oriunde, chiar si dupa experienta Reich-ului (The Wave,regia Dennis Gansel). It's hard to be nice, de Srdjan Vuletic pare o metafora a perioadei de tranzitie in Bosnia-Hertzegovina.
Acestor teme implicante, li se alatura cea despre drama resimtita intr-o comunitate ultra-religioasa, a menonitilor, de un barbat casatorit care se indragosteste de alta femeie, si despre drama sotiei inselate, cu repercusiuni dintre cele mai grave, si totodata, datatoare a uneia dintre cele mai sensibile rezolvari pe care le-am vazut in ultimul timp intr-un film (Silent Light de Carlos Reygadas). Sa nu uitam ca toate filmele din aceasta competitie au participari anterioare la festivaluri internationale, din nou dificil de a alege cel mai bun. Mai mult, in afara de filmul selectionat anul trecut in Competitia Oficiala la Cannes, Silent Light, toate celelalte productii vor fi si pentru mine premiera. Prin urmare, comparatiile, le voi face abia zilele urmatoare.
