Câştigă aproximativ 25 de milioane de dolari pe film, iar titlurile sale, oricât de aspru primite de critică, reuşesc adesea să aducă o mulţime de spectatori în cinematografe. Specialistul în comedie de la Hollywood revine pe ecrane de vineri cu unul dintre cele mai controversate proiecte, Jack and Jill, iar reîntâlnirea ne face să-i explorăm principalele puncte (negative) ale carierei.
La doar 17 ani, Sandler lua cu asalt cluburile de stand-up comedy, iar câteva dintre cele mai cunoscute show-uri ale sale l-au recomandat producătorilor emisiunii de comedie Saturday Night Live, care l-au inclus în echipa de scenarişti ai acesteia. Timp de cinci ani, între 1991 şi 1995, actorul a scris o mulţime dintre momentele emisiunii, dar a şi apărut pe micul ecran interpretând cântece amuzante compuse chiar de el. Bineînţeles, în acelaşi timp făcea tot posibilul să fie distribuit în filme pentru marele ecran. Cu toate acestea, primul său rol principal într-un lungmetraj s-a soldat cu un o premieră atât de prost primită, încât şi-a găsit un loc de cinste în topul 100 al celor mai proaste filme de pe imdb!
Se petrecea în 1989, iar titlul, de care probabil n-ai auzit niciodată, era Going Overboard. Realizat cu doar 200.000 de dolari şi o mulţime de probleme de producţie, filmul nu a impresionat pe nimeni, ba chiar s-a cocoţat pe locul 42 în topul celor mai proaste premiere din toate timpurile. Eşecul nu l-a demoralizat pe tânărul Adam, aşa că au urmat apariţii în titluri aproape la fel de prost primite de critică, dar tot mai populare printre spectatori. Billy Madison, apărut în 1995, şi-a acoperit bugetul cu încasările, iar Happy Gilmore, din 1996, chiar a reuşit performanţa de a avea un profit de patru ori mai mare decât bugetul: Adam Sandler devenise un actor bancabil...
Anul 1996 vine şi cu un insucces răsunător: Bulletproof, o comedie în care Sandler împarte ecranul cu Damon Wayans. Cronicile sunt dezastruoase, iar încasările se ridică la doar 20 de milioane de dolari. După doi ani de stat pe bară, Sandler revine în 1998 cu The Wedding Singer, un succes evident: buget de 20 de milioane şi încasări de 120. Câteva luni mai târziu, dă din nou lovitura cu The Water Boy: buget de 23 de milioane şi încasări de 185, dar cronici mult mai proaste.
Prost primit a fost şi Little Nicky, în 2000: desfiinţat de critică, filmul nu a reuşit să-şi acopere bugetul generos cu încasările. Nu acelaşi lucru se întâmplă cu Mr. Deeds, întâmpinat cu cronici în majoritate negative, dar cu încasări de 170 de milioane de dolari în toată lumea. De fapt de-abia în 2007 va mai avea Sandler un film la fel de prost primit. Este vorba de I Now Pronounce You Chuck and Larry, pe care nouă din zece critici americani l-au primit negativ, un procent încă şi mai mare având Grown Ups în 2010.
Cu toate acestea, Jack şi Jill rămâne cel mai prost cronicat film din cariera lui Adam Sandler: doar 3% cronici pozitive pe rottentomatoes.com şi un coeficient de doar 2,8 pe imdb.com.
Părerea ta
Spune-ţi părereano no no!
filmele lui sandler sunt ce i drept de un umor naiv dar daca nu ar exista el te ai distra cu trivialul show mondenii poate esti fana divertis